Atașamentul evitant: există diferențe între sexe?
Sunt bărbații evitanți și femeile anxioase?
Postarea de azi e ca urmare a perceptiei unei colege psiholog, ce a publicat recent o carte, utila dealtfel, despre relațiile umane. Referindu-se la stilul de atașament evitant, colega menționează că acest tip de atașament “tinde să se implice superficial în relații și să evite atașamentul profund… Aceasta strategie, ne spun studiile, este mai degrabă caracteristică bărbaților”.
Din păcate, aceasta afirmație pare mai degrabă să contribuie la perpetuarea unui mit conform căruia: “bărbații sunt evitanți și femeile sunt anxioase”. Și cum opiniile colegei au o largă răspândire mass media, azi mi-am propus să clarific cum e cu diferența dintre bărbați și femei în privinta atașamentului evitant.
Cum recunoști în cuplu atașamentul evitant?
Un partener cu atașamentul evitant, bărbat sau femeie, poate părea cald și implicat în momentele de liniște, dar e mai probabil a fi distant emoțional când apar emoții mai profunde. Poate evita constant contextele potențial conflictuale, deviind discuția spre altceva. Poate spune că totul e în regula, chiar și atunci când tensiunea e evidenta.
Independența e o caracteristica în atașamentul evitant, însă asta nu înseamnă că o persoană mai independență e automat una evitantă. Persoana cu atașament evitant însă prioritizează clar activitățile independente, cum ar fi jobul sau hobby-urile personale. Persoana nu prea se simte confortabil în interacțiunile ce implică interconectare și trăiri emoționale. Iar asta în cuplu poate face ca celălalt partener să se simță nevăzut sau respins, chiar dacă partenerului evitant în realitate îi păsă de relație.
În atașamentul evitant există însă o dificultate reală în exprimarea propriilor trăiri emoționale. Dar și o dificultate în a-și înțelege aceste trăiri. Iar asta poate sta la baza temerilor legate de apropierea emoțională.
Uneori aceasta stare de confuzie poate genera semnale contradictorii chiar și în momentele pozitive, dat fiind că poate exista uneori o exprimare a afecțiunii în cuplu urmată de o distanțare brusca.
Pe ce s-ar putea baza percepția că bărbații sunt mai degrabă evitanti?
Idea că bărbații ar fi mai degrabă evitanti ar putea fi susținută de o meta-analiza a 100 de studii pe atașament, ce au implicat ambele sexe. O găsiți aici
Dacă vrei să-ți confirmi o opinie preconcepută, ai putea să o faci. Însă dacă e să privești spre acest studiu fară opinii preconcepute, poți observa si că studiul nu trage concluzia că “această strategie este mai degrabă caracteristică bărbaților”.
Spune mai degrabă că: Dacă ai alege la întâmplare un bărbat și o femeie din comunitatea în care trăiești, există o probabilitate de aproximativ 58% ca bărbatul să obțină un scor mai ridicat decât femeia la capitolul atașament evitant (D=0.28). Adică cu 8% mai mult decât ai da cu banul. Iar dacă ai face acelasi lucru într-un mediu universitar probabilitatea se reduce la 53% (D=0,12). Iar dacă studiul e online diferențele aproape au disparut (D =0,07).
Autorii mai subliniază că unele întrebări din chestionare sunt interpretabile: „Îmi fac multe griji în privința relațiilor mele” sau „Am nevoie de multe reasigurari că sunt iubit de partenerul meu”, pot avea interpretări diferite la cele două sexe a ceea ce înseamnă „mult”.
Ca atare, am putea spune ca bărbații și femeile sunt mai degrabă asemănători decât diferiți, inclusiv în ceea ce privește atașamentul evitant.
Ce e de făcut în privința atașamentului evitant?
Mult mai benefic, decât a clasifica bărbații ca evitanți sau femeile ca anxioase, e să clarifici dacă e vorba de vreun atașament evitant sau e vorba de altceva. De exemplu, în privința sexului, partenerii evitanti, bărbați sau femei, pot să vrea mai puțin sau chiar să evite interacțiunea intimă. Însă atasamentul evitant nu e singurul motiv pentru care se intamplă asta.
De asemenea cei cu atașament evitant pot să vrea și mai mult sex… însă fără o implicare emoțională. Iar cel mai des persoana evitantă mai degrabă evită gesturile tandre de afecțiune în cuplu. Dar și aici nu doar atașamentul evitant stă la baza unui astfel de comportament.
În societatea de azi, ce spune că bărbații trebuie să fie puternici, independenți, stăpâni pe sine și să nu manifeste prea multe emoții, comportamentul evitant poate fi mai ușor de înțeles ca logică (nefuncțională în cuplu bineînțeles). Iar dacă acest comportament apare la femei, el poate însemna un nivel mai profund de probleme psihologice cu origine familială, deși nici această percepție nu e vreun adevăr absolut.
Întreținerea unor evitări emoționale poate fi mai probabilă la bărbați, ce pot fi priviti de sus sau chiar batjocoritor atunci când își împărtășesc emoțiile cu prietenii. Iar femeile sunt rareori batjocorite pentru că sunt emoționale sau își pierd calmul. Prejudecățile și judecățile de valoare ale celor din jur pot determina însă ambele sexe să aibă comportamente evitante pentru ‘salvarea aparențelor’.
A nu eticheta dar a întelege ce stă la baza comportamentului
Așa că, mai degrabă decât a clasifica bărbații ca evitanti și femeile anxioase, e de luat în considerare fiecare caz în sine. Si e de inteles poate, că evitarea emotională e posibil să aibă la bază si teama de expunere, deci un mecanism ce protejează persoana de anxietate. Intelegerea motivelor pentru care o persoană actionează într-un fel sau altul e mai importantă decât etichetarea într-un fel sau altul.
Iar dacă simți că ai nevoia de un sprijin pentru a clarifica ce ar fi de făcut în cazul cuplului tău, nu ezita să apelezi la o sesiune de terapie de cuplu.
citeste si Rolul atasamentului in intretinerea conflictelor
sau Dovezi ale diferentelor psihologice dintre sexe