Burnout: un efect secundar al perfectionismului
Sindromul burnout e o stare de epuizare fizica si emotionala, insotita de o senzatie de lipsa de implinire si ineficienta, acompaniata de detasare si cinism. In aceasta conditie, ce are la baza existenta unui stres cronic, persoana nu mai e capabila sa functioneze eficient nici la nivelul cuplului sau familiei si nici pe plan profesional.
Sindromul burnout nu este insa o tulburare ce se instaleaza dintr-o data cand te trezesti dimineata, si tocmai de aceea poate scapa neobservat, fiind ignorat uneori prea mult timp, atat de persoana in cauza cat si de cei din jurul ei. Cu toate acestea, atat corpul nostru, cat si persoanele din jur, ne dau indicii destul de clare pentru a recunoaste sindromul burnout, inainte de a fi prea tarziu.
Starea de oboseala cronica te poate face sa ai un sentiment de groaza la inceputul fiecarei zile. Chiar daca in weekend cazi frant(a), in reprize prelungite de somn, in timpul saptamanii e posibil sa ai episoade de insomnie, ce se pot prelungi treptat si sa-ti ia tot mai mult din timpul de odihna. Nu e de mirare ca pot sa apara greseli ce tin de diminuarea concentrarii si a abilitatii de a-ti aduce aminte unele lucruri. Nu e o surpriza ca pot sa apara si alte probleme fizice sau ca sistemul imunitar da si el semne de oboseala, devenind mai vulnerabil la diverse infectii. Starea de tristete, de lipsa de speranta, nelinistea, se poate transforma in depresie sau anxietate. Pierderea capacitatii de a te bucura cuprinde tot mai multe aspecte ale vietii. Pesimismul si diminuarea increderii in cei din jur poate duce chiar la izolare sociala.
Insa inainte de a ajunge la detasare emotionala si la cinism, sindromul burnout include adesea si o etapa de furie, de tensiuni interpersonale, la locul de munca si apoi in familie, sau uneori in ordine inversa. Aceasta crestere a iritabilitatii are adesea la baza senzatia de ineficienta, de inutilitate a demersurilor, care treptat poate fi amplificata prin reducerea productivitatii ca urmare a stresului cronic. In fazele avansate, fiecare greseala poate fi privita ca un dezastru.
De fapt aceasta predispozitie catre perfectionism pare sa fie cea care ne saboteaza si duce spre instalarea sindromului burnout. In luna trecuta, Societatea pentru Studiul Personalitatii si al Psihologiei Sociale a publicat prima metaanaliza a 43 de studii, realizate in ultimele doua decenii, ce au evaluat si legatura dintre perfectionism si burnout.
Chiar daca perfectionismul are o latura pozitiva, ce tine de existenta unor standarde inalte si a unei atitudini proactive fata de indeplinirea obiectivelor, partea intunecata a perfectionismului poate fi daunatoare, atunci cand exista o neliniste exagerata legata de posibilele erori, asumate de propria persoana sau comise de altii.
Aceasta tendinta perfectionista exagerata poate sa interfere cu relatiile umane iar gradul redus de toleranta la eroare poate intretine nivelul de stres, de epuizare. Noua cercetare a aratat ca preocuparile perfectioniste au avut cel mai amplu impact negativ in privinta instalarii sindromului burnout, atat la locul de munca, in activitatile sportive sau in educatie.
Ar fi bine sa ne dam seama ca nu traim intr-o lume perfecta. Ar fi bine sa nu consideram ‘tiparele perfecte’ ce exista in mintea noastra ca fiind singurele optiuni de rezolvare sau de finalizare a unor situatii. Ar fi bine sa privim erorile ca oportunitati de a invata.
Iar daca ai identificat si la tine cateva din semnele de burnout de mai sus, nu uita ca sindromul burnout nu dispare ca si gripa dupa cateva pastile. E nevoie sa vrei sa realizezi unele schimbari pentru nu ajunge si tu ‘sa arzi prea mult’. In cazul in care doresti, psihoterapeutul te poate sprijini in gasirea acelor schimbari cu adevarat necesare.
Sursa: Personality and Social Psychology Review, July 2015