Cat de mult sex te face fericit(a)?
Desi mai multe carti si studii sustin idea ca este prezenta o asociere intre frecventa sporita a sexului si nivelul crescut de fericire, aceasta nu inseamna de fapt ca exista o relatie de tip cauza-efect intre frecventa relatiilor sexuale si cresterea nivelului de fericire. Dimpotriva, o simpla evaluare critica a acestei constatari poate spune in mod logic ca prezenta unei relatii armonioase si fericite duce la cresterea frecventei sexului.
In sfarsit in aceasta luna a fost publicat si primul studiu ce examineaza legatura de cauzalitate dintre frecvența raporturilor sexuale și fericire si constata in mod stiintific ca persoanele ce au facut mai mult sex nu au fost in mod automat mai fericite. Evaluarea celor 128 de persoane sanatoase cu varste cuprinse intre 35-65 ani, a stabilit la inceputul studiului nivelul general de fericire si cel de bucurie asociate relatiilor sexuale si apoi l-a comparat cu nivelul obtinut dupa o perioada de trei luni. La inceputul cercetarii, jumatate dintre persoane au fost instruite sa creasca frecventa relatiilor sexuale si jumatate din grup a mentinut frecventa de pana atunci.
In grupul ce a crescut frecventa relatilor sexuale nu doar ca nivelul de fericire nu a crescut, insa chiar a avut o scadere, deoarece in timp s-a produs o scadere a dorintei de a initia activitatea sexuala si o reducere a bucuriei determinate de sex, fata de nivelul de referinta de la inceputul celor trei luni. Principalul motiv acuzat de participanti a fost faptul ca sexul a devenit mai degraba o ‘obligatie’ decat ceva initiat pe cont propriu.
Multe cupluri se intreaba care e frecventa ‘normala’ a activitatii sexuale. Statisticile variaza atat de la o varsta la alta, de la o tara la alta cat si de la un studiu la altul. Adesea rezultatele acestor studii ajung sa creeze poate mai multa confuzie decat sa clarifice aspectul. De exemplu un studiu american ce a evaluat 16 000 de participanti a ajuns la concluzia ca media relatiilor intime a fost de 2-3 pe luna iar in cazul celor sub 40 de ani de o data pe saptamana.
In cadrul unei astfel de medii exista insa si alte tipuri de variatii, cum ar fi cel legat de tipul relatiei – ex: cuplurile casatorite au avut in jur de sapte contacte sexuale pe luna – sau de durata relatiei de cuplu – ex: in stadiile timpurii ale relatiilor, frecventa raporturilor intime atinge un varf ce are apoi (de obicei) o tendinta de reducere.
Insa nici aceste constatari nu pot fi privite ca un tot unitar si nici nu exista vreo ‘recomandare medicala’ legata de frecventa de intretinere a relatiilor sexuale. Unele persoane pot fi foarte multumite in a intretine un anumit numar de contacte intime in fiecare saptamana iar altele pot considera ca este departe de a fi ceva multumitor. Oamenii pot fi hiperactivi sexual sau hipoactivi sexual insa aceasta nu ii incadreaza intr-o patologie anume, decat in unele conditii.
De exemplu este interesant ca un barbat hiperactiv sexual este considerat mai degraba ca fiind ceva normal, ‘macho’, in timp ce o femeie cu dorinte sexuale hiperactive poate fi incadrata in categoria de ‘nimfomana’. Pana la urma ceea ce este important este existenta unui echilibru si a unei intelegeri in cuplu in privinta atat a dorintei de a initia activitatea sexuala cat si in privinta raporturilor sexuale propriu-zise. Atat timp cat o activitate sexuala prea rara sau prea frecventa nu este asociata cu o diminuare a stimei de sine sau cu o crestere a nivelului de stres si anxietate, cat timp nu raneste sentimentele altora si nu genereaza probleme relationale, nu aveti de ce sa va ingrijorati.
In schimb in cazul in care in cuplu se isca unele controverse pe aceasta tema, ca urmare a unei posibile ‘incompatibilitati’ in dorintele sexuale exista mai multe remedii ce pot fi explorate. De exemplu cresterea comportamentelor afectuoase, cum ar fi sarutarile, magaierile, ‘giugiulelile’ par sa fie asociate cu cresterea satisfactiei sexuale atat la femei cat si la barbati, chiar in mod independent de frecventa contactelor sexuale efective. Hranirea emotionala realizata de aceste gesturi pare sa poata sa compenseze uneori diferentele de dorinta sexuala. De multe ori insa aceste gesturi sunt ignorate, deoarece cuplul nu comunica suficient de bine ca acestea nu reprezinta intotdeauna un indemn catre actul sexual propriu-zis. Nu in ultimul rand mai e de luat in considerare si faptul ca nu doar femeile simt nevoia de conexiune emotionala atunci cand e vorba despre sex asa ca pot exista negocieri in cuplu asupra unor elemente sexuale de compromis care sa aplaneze eventualele diferente in nivelul dorintei sexuale.
Provocarea e de fapt de a gasi o frecventa sexuala care sa fie satisfacatoare pentru ambii parteneri pe termen lung si prin comunicare sa se ajunga la a agrea mai multe aspecte ce genereaza bucurie de ambele parti. Sesiunile de psihoterapie pot sa va sprijine daca intampinati obstacole in aceasta comunicare.