Coaching sau/şi psihoterapie?
Graniţe difuze între coaching şi psihoterapie
Teoretic, există diferenţe semnificative între coaching şi psihoterapie. În realitate însă, granita pare a fi mult mai difuză. În special în România. Haide să pornim de la principiile coaching-ului pentru a vedea ce se aplică în psihoterapie şi ce nu se aplică.
Coaching-ul porneşte de la idea că resursele necesare rezolvării problemelor clientului se află deja în interiorul clientului. Iar rolul coach-ului ar fi de a dezvolta acele resurse cu ajutorul unor întrebări ţintite. Cât mai puţine.
Şi psihoterapia porneşte de la principiul că e important în primul rând să explorezi resursele ce există în client. Uneori însă aceste resurse nu pot fi accesate ca urmare a unor percepţii nefuncţionale legate de diversele context de viaţă ale clientului. Sau ca urmare a faptului că reacţiile clientului sunt mai degrabă emoţionale decât înţelepte. Şi psihoterapia utilizează întrebări ţintite şi metafore, pentru a face clientul să realizeze ceva ce emoţiile îl împiedică să vadă la un moment dat.
Însă pe lângă acest principiu, cel de a accesa resursele clienţilor pentru a depăşi obstacolele, anumite forme de psihoterapie, cum ar fi terapia dialectic comportamentală (DBT), învaţă clientul noi abilităţi de relaţionare interpersonală şi de gestionare a suferinţei. Asta nu înseamnă că clientul ‘e reparat’, ci doar că i se oferă anumite instrumente prin care îşi poate gestiona mai bine emoţiile copleşitoare. Din păcate, aceste instrumente nu sunt oferite în educaţia obişnuită, deşi ar fi probabil de folos. Prin asta psihoterapia, la fel cu coaching-ul, e un facilitator al procesului de învăţare.
Trecut sau viitor versus prezent
Unele forme de psihoterapie, cum ar fi psihanaliza, sunt mai orientate spre explorarea rănilor din trecut. Alte forme de psihoterapie, cum ar fi cele de orientare cognitiv-comportamentală (din care face parte şi DBT) sunt mai orientate spre ‘aici şi acum’. Sunt mai orientate spre îmbunătăţirea performanţei în prezent. Sunt astfel asemănătoare unui coaching emoţional. Asta nu înseamnă că nu se adresează şi trecutului sau viitorului unei persoane. Însă ancora e cea legată de prezent.
Într-un fel şi practica coaching-ului se pare că, poate de prea multe ori, nu se concentrează pe viaţa profesională prezentă ci intră în aspecte legate de viaţă personală, cu trecutul ei şi cu aspiraţiile legate de viitor. La rândul ei psihoterapia explorează, firesc, relaţiile interpersonale din mediul de business, cu influenţele exercitate asupra cuplului sau familiei.
Ambele sunt bazate pe parteneriat şi deschidere
Atât psihoterapeutul cât şi coach-ul operează pe baza unui parteneriat bazat pe egalitate. Trecute sunt vremurile în care psihanalistul sau psihoterapeutul era un expert ce-ţi citea mintea şi îţi dădea un verdict legat de ce simţeai de fapt. Un expert ce ştia clar ce mecanisme ale subconştientului te influenţează de fapt. Bineînţeles că pot exista ipoteze legate de cele mai frecvente mecanisme psihologice nefuncţionale, însă ele sunt exprimate de pe o poziţie de egalitate. Când nu e aşa, psihoterapeutul are o problemă de profesionalism.
Când e vorba de coaching, teoretic obiectivele sunt cele legate de carieră. Fie că e vorba de Executive Coaching, ce consolidează abilităţile de leadership şi managementul situaţiilor de burnout şi stress. Fie că e vorba de Business Coaching, ce se concentrează în principal pe creşterea şi dezvoltarea afacerii şi a relaţiilor de business. Fie că e vorba de Career Coaching cu un focus în special pe dezvoltarea personală în mediul business.
Psihoterapie sau/şi coaching?
Din păcate aşa-zisul Life Coaching încearcă însă de multe ori să se ocupe de ţintele ce în mod obişnuit ţin de pregătirea profesională a psihoterapeuţilor. De relaţiile interpersonale şi echilibrul emoţional în faţa unor obstacole psihologice, cum ar fi depresia şi anxietatea.
Agenda în coaching e stabilită împreună cu clientul, la fel ca în psihoterapie. Şi atât în psihoterapie cât şi în coaching schimbarea şi acţiunea ocupă un loc important. Pentru a ajunge însă la schimbare e util să apelezi la o persoană ce te poate ajuta cu adevărat să ajungi unde îţi doreşti. De aceea e important să verifici pregătirea persoanei la care apelezi.
Dacă îţi doreşti un sprijin în carieră sau în afacerea ta, e evident mai benefic să apelezi la coaching. Dacă însă relaţiile tale interpersonale sunt deteriorate în mai multe domenii decât cele legate de carieră, poate mai degrabă ar fi util să consulţi întâi un psihoterapeut. Sau şi un psihoterapeut. Dacă relaţia de cuplu e un obstacol important în abilitatea ta de a face faţă muncii, apelează la un terapeut de cuplu. Dacă depresia şi anxietatea sunt obstacolele din viaţa ta sau dacă îţi îneci suferinţa în dependenţă de substanţe, nu coaching-ul e soluţia.
citeste si Obstacole relationale comune in cuplu si in organizatii