Conflictele cronice în cuplu
Conflictele acute
În viața unui cuplu există obstacole acute, ce țin de unele neînțelegeri sau dezacorduri pe termen scurt dar există și anumite obstacole mai adânci, cronice, ce țin de diferențele de valori, de diferențele de personalitate.
În prima categorie, a tensiunilor acute, pot intra neînțelegerile legate de coordonarea într-un anumit proiect. Cum ar fi: Am crezut că vei plati tu factura la electricitate! Nu ne-am înțeles să iei tu pâine? Am crezut că o să ștergi tu praful în camera asta! etc. Nu e un conflict de valori, ci doar o diferență de așteptări. Poate intra și faptul că un partener uită uneori de o întalnire agreată. Poate fi o lipsă de transparență temporară în anumite cheltuieli. Sau poate fi o lipsă de concordanță asupra a ‘cum trebuie făcut’ un anumit lucru.
Tot aici poate intra o oarecare nepotrivire în privința programelor de somn sau a obiceiurilor existente înainte de viața de cuplu. Cum ar fi: lipsa obișnuinței unor gesturi mici de exprimare a atenției și afecțiunii față de partener, privitul la telefon la cină când partenerul e alături sau răspunsul la anumite mesaje după o anumită oră.
Conflictele acute pot fi accentuate în perioade de supraîncărcare, în perioade de oboseală dar nu au la bază diferențe semnificative ce țin de credințele și personalitatea partenerilor.
Conflictele cronice
Conflictele acute nu au la bază diferențe semnificative ce țin de valorile identitare, nu au la bază tipare emoționale adânc înrădăcinate ce au generat nevoi mult diferite. Acest al doilea tip de diferențe duc adesea la conflictele cronice, ce par a se perpetua în lipsa unor acorduri de funcționare. În ce zone pot fi necesare astfel de acorduri pentru o relație de cuplu echilibrată pe termen lung?
În zona de comunicare, un partener poate să fi fost obișnuit să discute despre obstacolele existente imediat, în timp ce celălalt să fie obișnuit să aibă nevoie de timp pentru a se calma. Unii parteneri sunt obișnuiți să exprime direct și imediat nemulțumirile, indiferent de tonul emoțional folosit. Alții evită exprimarea și confruntarea, se retrag și intelectualizează tensiunea, ce poate creste în interior. Un acord în privința celui mai benefic mod de a exprima diferențele de opinie poate ajuta.
Și în zona financiară sau în cea care ține de treburile gospodărești pot exista diferențe ample în valorile avute. Un partener poate vedea „dezordine” acolo unde celălalt vede „ceva firesc”. Un partener poate fi clar inclinat spre siguranță, pe când celălalt își asumă de obicei mult mai multe riscuri. Standardele de bază au nevoie de un acord care să permită cuplului să accepte aceste diferențe la nivel de identitate.
Roluri in cuplu si mesajele transmise
Iar un astfel de acord include adesea și o definire mai clară a percepțiilor partenerilor asupra rolurilor în cuplu. Există rareori o aliniere perfectă a modelelor familiale, a așteptărilor legate de exprimarea afecțiunii sau a sprijinului de orice fel.
Diferențele în stilul de atașament și în nivelul energiei sociale pot genera la rândul lor conflicte perpetue în absența unor acorduri. Un partener poate fi mai extrovertit, celălalt mai introvertit. Unul simte că are nevoie mare de planuri sociale, celălalt nu. Un partener cu un atașament anxios, alături de unul cu un atașament evitant, poate interpreta anumite semnale ce țin de autonomia individuală ca dovezi de lipsă de afecțiune. Pe de altă parte, partenerul cu atașament evitant poate să simtă nevoia de apropiere a partenerului anxios ca o invadare a nevoii sale de autonomie. Acordurile în privința semnalelor transmise celuilalt pot ajuta la reducerea tensiunilor generate de astfel de cicluri perpetue de retragere-urmărire. Rolul atasamentului in intretinerea conflictelor
Nevoile diferite de apropiere pot genera tensiuni și în privința inițierii activităților intime, a frecvenței sexuale sau chiar a preferințelor în pat. Înțelegerea rolului jucat de experiențele anterioare ale fiecărui partener, înțelegerea felului în care e fiecare ‘construit’ și implicarea ambilor în rezolvarea problemei pot ajuta la aplanarea acestor tensiuni. Citeste si Acordul pentru o buna intimitate include mai multe intelegeri nespuse
Ce se poate face?
În concluzie, conflictele acute apar într-un anumit context specific, la care partenerul se poate adapta fără a-și încălca personalitatea sau valorile fundamentale. Problema se imbunătăteste de obicei rapid după clarificarea asteptărilor, a stilului de comunicare-coordonare și după depășirea unor eventuale perioade de suprasolicitare.
Conflictele cronice, ce țin să devină perpetue în absenta unor acorduri, au de a face cu identitatea unei persoane, cu cine e acea persoana. Adesea ele activează răni din copilărie sau din alte relații, ce nu sunt depășite. Asta nu înseamnă însă că depășirea lor se face doar individual.
Persoanele ce se află în astfel de conflicte perpetue nu trebuie neapărat să ‘repare cine sunt’. Unii ajung în cabinetul psihologic cu această recomandare din partea partenerilor, desi e evident că e o problemă de diferențe în cuplul și nu doar una individuală. Cuplul are nevoie de înțelegeri agreate de ambii parteneri, de acorduri care să ofere predictibilitate, păstrând lucrurile ce nu pot fi schimbate dar schimbând ce se poate schimba.
Iar dacă aveți nevoie de un sprijin pentru a dobândi aceste acorduri în conflictele cronice, apelați cu încredere la un terapeut de cuplu. În cel mai rău caz o să vă ajute să înțelegeți că aceste acorduri nu sunt posibile. În varianta optimistă însă, acordurile vor ajuta să depășiți aceste conflicte cronice, ce par a se perpetua.