Cum sa eviti o reteta sigura pentru divort
In ultimele trei decenii in Romania numarul casatoriilor a scazut semnificativ, de la 8,2 la mia de locuitori in 1980, la 5,4 la mie in 2012. La 1000 de cupluri ce se casatoresc intr-un an, exista azi aproximativ 600 de divorturi. Cele mai frecvente cauze (declarate) ale divortului nu sunt insa cele ce tin de infidelitatea conjugala (4,5%) alcoolism (3,2%), sau de violentele fizice (3,0%). Mai mult de jumatate dintre solicitarile de divort au la baza acordul partilor si mai mult de o treime alte cauze si situatii.
Desi numarul divorturilor declarate ca fiind din vina sotului a fost de 3 ori mai mare decat al celor din vina sotiei, dupa cum spunea si Carl G. Jung: “intr-o relatie nu exista vreun partener neimplicat”. Comunicarea e o interactiune ce include pasi ce vin din ambele parti iar cuvintele ce se spun sunt la fel de importante cu cele ce se asculta. Timp de peste patru decenii psihologul John Gottman a evaluat care sunt principalele elemente de comunicare ce constituie o reteta sigura pentru divort si a ales cateva ce au o importanta deosebita, un efect intens distructiv.
Suntem oameni si ca atare supusi greselilor, insa daca o viata fara greseli e o utopie, este deosebit de important modul in care percepem aceste greseli si felul in care reactionam la ele. Critica permanenta a partenerului, livrata intr-o forma disfunctionala, poate duce spre un final rapid al relatiei de cuplu. De multe ori criticile repetate, sau formele necorespunzatoare ale criticii, pot sta la baza instalarii unor blocaje in comunicare, la construirea unor adevarata ziduri de protectie ce pot sa creasca zi de zi, pana cand nu mai lasa sa se intrezareasca lumina relatiei de cuplu. Incapacitatea unui partener de a ierta o anumita greseala e urmata adesea de o anestezie emotionala crescanda sau dimpotriva de o suprasensibilitate emotionala.
Adesea are loc un ping-pong de acuze, urmate de justificari, toate invelite in etichetari multiple, ce nu sprijina deloc comunicarea. ‘Te-ai schimbat, nu mai esti ca inainte’, ‘intarzii pentru ca nu-ti mai pasa de mine’ s.a.m.d. Retragerea in propria carapace, a oricarui partener, e favorizata de aceste etichetari, si nu de putine ori ajunge sa influenteze si dezvoltarea copilului ce poate sa auda aceste discutii neconstructive ale parintilor. Nu dupa mult timp se instaleaza aparari ale cuplului, care incepe sa creada ca nu poate sa depaseasca acesta situatie tensionata, nu mai crede in revigorarea relatiei si incepe treptat sa nu-si mai doreasca sa schimbe ceva. In aceasta faza, partenerii adesea evita sa apeleze la un sprijin din partea psihoterapeutului, gandind ca ‘in situatia in care sunt nici nu e de mirare ca se intampla asta’, ‘nu merita sa mai investesc si in psihoterapie, pentru ca acum sunt secatuit/a emotional`.
Cuplul incepe sa se complaca in situatia creata si se hraneste cu propriile argumente, fara sa ofere posibilitatea vindecarii unor rani ale trecutului, fara a incerca sa-si dezvolte noi abilitati de comunicare, fara a incerca sa vada situatia si din alt punct de vedere, fara a incerca sa asculte cu adevarat mesajele transmise. Nu e de mirare ca in ultima etapa inainte de divort apare sarcasmul, sfidarea, se instaleaza dispretul si devalorizarea partenerului de cuplu.
Pentru a evita instalarea acestei etape finale, principala dovada de intelepciune in cuplu este ca partenerii sa inceapa sa realizeze ca ar putea fi multe aspecte pe care nu le stiu despre cel/cea cu care si-au impartit viata. Ar putea sa solicite sprijin pentru a identifica mai bine care sunt nevoile nesatisfacute ce stau la baza conflictului. O relatie buna de cuplu nu este una fuzionala, ci una care accepta diferentele si nevoile specifice ce sunt exprimate in siguranta. Pe de alta parte, asteptarile in cuplu sunt realiste si comun agreate iar fiecare ofera atat incredere cat si intelegere. Sunt elemente ce la o prima vedere pot sa para iluzorii unui cuplu aflat in plin ‘razboi al sexelor’ insa ele pot fi deprinse daca exista dorinta de a crea o relatie functionala.