Evitarile si negarile, aparari la ordinea zilei
Evitarile si negarile ca minciuni ale sinelui
Ioana e în bucătărie cu mâna în recipientul cu dulciuri. Mama ei intră şi o priveşte reprobator. I-a spus de mai multe ori să nu mănânce dulciuri înainte de masă. Ioana întinde fursecul spre mama ei, îi zâmbeşte şi îi spune: Pentru tine mami! Încearcă să nu fie prinsă şi pedepsită. O reacţie absolut firescă la cei 5 ani ce îi are.
E însă problematic când acest mecanism de apărare, minciuna şi surorile ei mai mari, evitarile si negarile, devin formele prin care o persoană adultă face faţă situaţiilor stresante.
Nu rareori lumea îşi doreşte să evite lucrurile ce generează o stare de nelinişte, de disconfort. E ceva natural să cauţi cât mai mult plăcerea şi să eviţi durerea. Problema apare atunci când evitările tale generează consecinţe nefaste semnificative, fie pentru tine fie pentru cei din jurul tău.
În evitările cu astfel de consecinţe persoanele se mint singure, îşi manipulează sinele generându-şi o realitate alternativă în care disconfortul nu există, dispare. Unele persoane pot fi foarte convingătoare în această minciună a sinelui, aşa încât cred cu convingere poveştile din mintea lor.
Evitarile si negarile in dependenţe
Uneori asta se petrece în mintea persoanelor ce nu reuşesc să se desprindă de o adicţie, de alcool, de droguri sau de jocuri de noroc. Mintea evitantă a persoanei cu dependenţe spune ceva de genul: este în regulă să te implici în acest singur act de dependenţă. De exemplu: Voi mai juca acest joc de noroc o ultimă dată și apoi am terminat. Voi mai consuma alcool doar cu ocazia asta şi nu mă voi îmbăta. Voi consuma în exces marijuana la petrecerea asta să mă scârbesc de ea după aceea.
Evitările de acest gen distructiv îşi pot avea originea în viaţa timpurie în care nu au existat consecinţe după aceste evitări. În situaţiile în care prin evitări limitele au putut fi constant împinse. Însă chiar dacă sursa iniţială poate fi acolo, tiparele comportamentale, ritualurile prezente de împingere a graniţelor sunt cele ce întreţin problemele şi e nevoie să fie abordate.
Pentru asta însă e important să-ţi doreşti să schimbi ceva în privinţa acestor forme de evitare. E important să accepţi că te minţi singur(ă). Nu e uşor să ieşi din cercul vicios al evitărilor. Pentru că stresul generează o evitare prin intermediul unor plăceri de moment ce aduc o uşurare. Uşurarea de moment însă adesea aduce la ruşine, ce duce spre o autojustificare, o păcălire a sinelui ce întreţine evitarea.
Evitarile si negarile la ordinea zilei
Azi formele de păcălire a sinelui, formele de evitare pot îmbrăca cele mai variate manifestări.
De exemplu recent am pus o întrebare despre războiul din Ucraina într-un grup de sexologi alături de care am obtinut certificarea europeană în psihosexologie. Am întrebat: Mă ajutaţi vă rog să înţeleg care e motivul pentru care India nu condamnă războiul lui Putin? Am adresat întrebarea pentru că recent la Suceava cei 2200 de studenţi indieni refugiaţi din Ucraina au intonat imnul României în semn de apreciere pentru ajutorul primit (am menţionat şi asta). Întrebarea a fost adresată pe grup deoarece include şi mulţi specialişti din India.
Am fost surprins să constat că înainte de a primi un răspuns de la colegii indieni am primit unul de la câţiva colegi din Europa: Să păstrăm grupul ăsta pentru sexologie şi să nu abordăm teme ce ar putea să ne dezbine. Asta în contextul în care temele de discuţie în afara sexologiei sunt de departe mai frecvente decât cele ştiinţifice…e drept însă nu unele ce te scot din zona de confort. Din păcate şi în cuplurile ce se confruntă cu obstacole sexuale poate exista un tipar similar al evitării discuţiilor inconfortabile. Poti citi aici mai multe despre efectele comportamentului pasiv agresiv in cuplu
Iar un exemplu extrem de evitare, negarea, a apărut în spaţiul public chiar recent când ministrul de externe rus a declarat: Rusia nu a atacat Ucraina. Din păcate nu e primul exemplu de negare a realităţii din partea ruşilor sau a altor regimuri totalitare. Nu că ar fi doar o caracteristică a lor. Se poate întâmpla şi în democraţie, unde am văzut la fostul preşedinte american puterea de negare în plină acţiune. Din fericire ieri lumea a văzut şi o încercare curajoasă de deschidere a ochilor celor ce folosesc astfel de apărări. O găsiţi aici în cazul în care nu aţi aflat de ea.
Iar dacă îţi doreşti un sprijin pentru a depăşi evitările sau negările din cuplul sau familia ta, poţi apela şi la sprijinul sesiunilor de psihoterapie.