Homeostazia familiala sau despre ‚tapul ispasitor’
Victoria are o mie de tati… insa infrangerea e orfana. Cunoscuta afirmatia a lui John F. Kennedy mi-a trecut prin minte ieri seara cand artizanul campaniei perdantului acestor alegeri prezidentiale mentiona la un post de televiziune: aceste rezultate sunt datorate campaniei de scindare a natiunii romane, practicata de opozitie (citat aproximativ).
O afirmatie perfect potrivita tonului sistemului guvernamental actual, ce a ‚demonizat’ constant tot ce era inafara propriei ‚familii’..nu doar presedintele, cunoscutul ‚vinovat de serviciu’…ci si tot ce nu era ortodox sau ‚roman neaos’. In ultimele zile polarizarea a ajuns chiar sa imparta lumea in vii si ‚nevii’ (ca sa nu spun altfel). Ca si in multe alte situatii, sistemul a ignorat semnalele ce comunicau in mod clar ca anumite elemente ‚scartaie’, nu functioneaza cum ar trebui.
Insa romanii i-au penalizat de aceasta data pe cei ce au considerat ca pot sa actioneze doar dupa propria dreptate…si profit de aceasta ocazia pentru a le multumi si eu celor din strainatate ce au stat ore in sir in frig si umezeala pentru a-si apara propria coloana..dar si celor din tara ce si-au dat seama ca e nevoie sa actionezi pentru a incerca sa schimbi un sistem ce nu are la baza valori reale.
Acum jumatate de secol, cunoscutul psihiatru american Don D Jackson a analizat in detaliu felul in care se petrec schimbarile intr-un sistem familial. Atunci, Jackson a fost cel ce a depasit limitarile psihanalizei, aratand ca in fata unei schimbari, a unei ‚destabilizari externe’, sistemele par sa ignore semnalele de schimbare necesare si actioneaza adesea ca un tot pentru restabilirea unui ‚echilibru familial acceptabil’, a unei homeostazii familiale.
Pentru pastrarea unor comportamente de ‚echilibru acceptabil’, in fiecare familie, pe langa valorile ce sunt exprimate constient si recunoscute, exista si anumite norme care sunt nerostite dar acceptate tacit si mai exista si o comunicare specifica despre felul in care se comunica in familie (numita de psihologi metacomunicare). Cand structurile familiale sunt prea putin flexibile, sau chiar inflexibile, sunt evitate discutiile despre nevoile nesatisfacute, sau despre felul in care membrii interactioneaza, ceea ce duce la acumularea de frustari si eventual la aparitia unor tulburari comportamentale.
Pentru a mentine homeostazia, sistemul se poate adapta in jurul unui ‘membru bolnav’, al unui ‘tap ispasitor’ ce mentine astfel un echilibrul relativ acceptabil. In astfel de situatii, iesirea din cercul vicios al comunicarii disfunctionale, ce nu permite schimbarea, se face doar prin intermediul metacomunicarii, al discutiilor despre felul in care se comunica in sistemul familial , despre modul in care pot fi modificate regulile sistemului.
Adesea rolul psihoterapeutului este de a facilita aceste discutii si chiar daca nu se poate face o paralela directa intre evenimentele din aceste zile si sistemul familial, esecul experimentat de guvern la alegeri e o dovada pentru faptul ca ignorarea semnalelor din partea unor membrii ai sistemului duce inevitabil la o criza…chiar daca aparent sistemul pare sa detina toate parghiile pentru a mentine echilibrul.