5 paşi pentru o viaţă ce merită trăită
Atenţia pe momentul prezent
Îţi doreşti o viaţă ce merită trăită dar eşti mai mereu prins(ă) într-un dialog interior în care te acuzi de diverse lucruri, pe care nu le-ai făcut sau le-ai greşit? Îţi doreşti o viaţă ce merită trăită dar eşti mai mereu tensionat(ă) de o spirală a îngrijorărilor ce parcă vin una din alta? Îţi doreşti o viaţă ce merită trăită dar eşti atât de obsedat(ă) de emoţiile tale copleşitoare încât nici nu observi acele lucruri ce ar putea să te facă să te simţi mai bine?
Atunci când atenţia îţi e arestată de aceste îngrijorări sau dialoguri interioare obsesive, e util să înveţi să-ţi concentrezi atenţia pe ce poti sa faci azi cu viaţa ta. Atunci când nu-ţi exersezi muşchiul atenţiei pe momentul prezent, vei fi cel mai probabil la cheremul trăirilor tale copleşitoare. E mai probabil să nu ai o viaţă ce merită trăită.
În schimb, dacă ajungi să fii atent(ă) cu adevărat la momentul prezent vei vedea că e plin de bucurie şi fercire, după cum afirmă călugării budhisti. Şi cu cât eşti mai atent(ă) la ce se afla în prezent, cu atât reacţiile tale comportamentale pot fi mai pline de înţelepciune.
Continuă să mergi mai departe
Viaţa noastră poate fi plină de provocări generatoare de emoţii negative. Şi indiferent de cât de mult ai dori să nu greşeşti, în cele din urmă tot o să faci anumite greşeli. Dacă eşti om greşeşti. Şi nu e nefiresc să simţi vinovăţie asociată greşelilor tale obiective. Nu e nefiresc să te rănească şi alte emoţii dureroase ce însoţesc vinovăţia. Nu e nefiresc să simţi teamă când te gândeşti la posibilele consecinţe ale greşelilor tale.
Însă toate astea e important să-ţi comunice că e cazul să mergi mai departe, în pofida faptului că te simţi rău. Sau cum spunea W.Churchill: Când treci prin iad e important să continui să mergi mai departe.
E important să înveţi să-ţi trăieşti viaţa în pofida emoţiilor copleşitoare. Ce altă alternativă ai putea aştepta? Să vină o vreme în care viaţa să-ţi fie minunată, să te simţi perfect? Să ignori ce se întâmplă şi să te afunzi în variate pansamente emoţionale de tipul alcoolului sau drogurilor? Nu e mai degrabă sigur că în felul ăsta vei ajunge să nu-ţi trăieşti viaţa?
Construieşte o mai bună toleranţă emoţională
E adevărat că atunci când eşti copleşit(ă) emoţional nu e uşor să faci până şi cele mai mici lucru. Însă e mai uşor atunci când ajungi să deprinzi cum să-ţi construieşti pas cu pas o mai bună toleranţă emoţională.
Ai văzut probabil filme despre sport în care eroul îşi clădeşte pas cu pas abilitatea de a înfrunta oboseala sau durerea. Clădirea toleranţei emoţionale funcţionează cam în acelaşi fel. Are nevoie de un exerciţiu constant. Un exerciţiu ce te va ajuta să guşti tot mai mult dintr-o viaţă ce merită trăită.
Aşa că, atunci când te copleşeşte suferinţa emoţională, în loc să blamezi soarta cea crudă, încearcă să-ţi pui întrebarea: Există vreun mod prin care să folosesc experienţa asta nedorită ca o cale de îmbunătăţire a toleranţei mele emoţionale? Ca o cale de a realiza ceva ce poate în alt context nu aş fi putut realiza?
Oferă-ţi compasiune
Acel moment în care realizezi că ai greşit şi suferi e momentul în care ai nevoie cel mai mult să-ţi oferi compasiune. Momentul în care ai nevoie cel mai mult să înţelegi că greşeala şi suferinţa emoţională sunt părţi, de multe ori inevitabile, ale acestei vieţi. E momentul în care e nevoie să ai îngăduinţă faţă de tine, fără ca asta să însemne că nu înveţi ceva din respectiva experienţă. Ci doar să nu te autoflagelezi inutil.
Din păcate multe persoane obişnuiesc să fie foarte autocritice în fata greşelilor. Chiar şi acele persoane ce în faţa aceloraşi greşeli pot oferi îngăduinţa şi compasiune altor persoane. Însă a fi dur cu propria persoană nu înseamnă că vei învăţa mai mult din experienţa respectivă. Uneori, dimpotrivă, înseamnă că înveţi mai puţin. Aşa că e util ca în fata greşelilor să înveţi să-ţi exerciţi autocompasiunea obiectivă în loc de autocritica bazată pe judecăţi de valoare.
Învaţă să-ţi observi obiectiv gândurile şi emoţiile
Asta nu înseamnă să ignori ce gândeşti sau simţi legat de ce ai făcut (sau nu ai făcut) când ai greşit. Însă dacă interpretările tale implicite ale evenimentelor se îndreaptă automat spre o autocritică dura, etichetantă, în afară de senzaţia de ruşine nu vei căpăta prea multe. De altfel nici dacă interpretările tale automate te duc spre criticarea etichetantă a celorlalţi, nu vei obţine mai mult decât o supărare şi frustrare constantă.
Însă poţi învăţa cum să observi ce se întâmplă în sufletul şi în mintea ta, pentru a acţiona mai apoi înţelept şi cu sens. Pentru asta te pot ajuta vorbele lui Viktor Frankl: „Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu se află puterea noastră de a ne alege răspunsul. În răspunsul nostru se află creșterea și libertatea noastră.”
Iar dacă ai nevoie de un sprijin în acest drum al exerciţiilor pentru o viaţă ce merită a fi trăită, nu ezita să apelezi la sprijinul unui psiholog. Sesiunile de terapie dialectic comportamentală DBT te însoţesc în drumul tău spre însuşirea celor 5 paşi de mai sus.
citeste si Depaseste emotiile coplesitoare cu sprijinul DBT