Emoțional(ă) sau nonșalant(ă) în relația de cuplu?
Relația de cuplu e foarte asemănătoare cu o grădină.
Pentru a fi cum îți dorești e nevoie să lucrezi în permanență la relația de cuplu. E nevoie să-i asiguri resursele de apă și hrană necesare. E nevoie să știi cum să repari efectele vreunei furtuni. Sau e nevoie să plivești efectele certurilor ce apar uneori ca buruienile. E nevoie să știi ce feluri de plante-comportamente pot creste alăturat. Și la fel ca în cazul grădinii e nevoie atât de o bună evaluare specifică precum și de o bună imagine de ansamblu pentru a o putea dezvolta.
Din păcate însă în zilele noastre multe persoane fug mai degrabă de ceea ce simt în relația de cuplu. Au uneori tendința de a fi mai degrabă ‘cool’ și indiferenți în relația de cuplu. Au percepția că aceasta detașare emoțională, aceasta aparentă nonșalanță îi poate face să evite stânjeneală unor emoții nedorite.
Unele persoane cred că sunt mai puțin atractive dacă se arată interesate.
Așa că joacă în mod conștient jocul ‘greu de cucerit emoțional’. Au perfecționat arta de a părea misterioși și distanți ca formă de a masca singurătatea interioara. Problema e că acest joc nu e unul fară riscuri. Poate avea efectul invers celui dorit. Te poate îndepărta de o relație de cuplu cum iți dorești. Poți ajunge în relații în care să te simți sigur(ă) chiar și atunci când ești cu cineva.
Uneori, ciclul acesta poate porni de la teama de respingere. Teama de respingere poate inhiba exprimarea nevoilor și emoțiilor reale, pentru a nu fi percepute ca un semn de slăbiciune. Alteori, experiențele dureroase ale trecutului pot duce la lipsa de speranță că se mai poate face ceva fară un efort coplesitor. Iar uneori, când relația de cuplu iți pare ceva inaccesibil sau ceva obținut cu mult prea mult efort, chiar și îngrijirea de sine de bază poate fi afectată semnificativ. Asta doar accentuează singurătatea, retragerea și poate nonșalanța aparentă.
Nonșalanța aparentă poate părea o cale fară mare efort de a spori dezirabilitatea.
Neasumarea vreunei responsabilități emoționale legate de propriile comportamente pare o cale mai degrabă comodă de a te raporta la relația de cuplu. Chiar dacă inițial persoanei îi displăcea atunci când lumea îi spunea: ‘Hai nu mai reacționa așa emoțional’ poate ajunge ea însăși să afirme asta atunci când lumea din jur se revoltă la neasumarea responsabilității. Persoana poate evita treptat confruntările printr-o retragere, prin răspunsuri vagi legate de intențiile din spatele comportamentelor. Poate printr-o distanțare bazată pe scuze neadevărate. Această reacție însă sporește adesea gradul de neîncredere și șubrezește relația de cuplu.
În anumite medii termenul ‘Hai nu mai fi așa emoțional(a)’ a ajuns poate o insulta asociată cu dramatismul histrionic. Bineînțeles că e important să înveți să-ți exprimi frustrările cât mai echilibrat posibil însă soluția nu e să te disociezi de ele, să le ignori.
Emoțiile pot fi greu de exprimat sau de gestionat, pot fi inconfortabile sau nedrepte. Dar nonșalanța poate alimenta singurătatea
Nu e de neînțeles că îți vine să le ignori. Că pare mai la îndemnă să devii nonșalant(ă). Dar nu asta e soluția, după cum soluția nu e nici exprimarea exploziva a emoțiilor.
Poate fi mai simplu să crezi că dacă nu te implici atât în relația de cuplu nu o să ai atât de suferit de pe urma ei. Nonșalanța poate fi un mecanism de apărare aparent atractiv. Multitudinea de nevoi, emoții, reacții de care e util să tii cont într-o relație poate favoriza resemnarea și detașarea emoțională. Însă ea o să-ți alimenteze singurătatea. Și oricum, la un moment dat o să fii pus(ă) în fata exprimării a ce simți și gândești, chiar cu riscul respingerii.
Așa că poate mai util e să înveți din timp cum poți să-ți exprimi frustrările fară o reacție emoțională explozivă. E mult mai util în relația de cuplu să exprimi echilibrat ce simți și gândești decât să fii nonșalant(ă), detașat(ă) emoțional.
Si la fel precum grădina te recompenseză dacă ai grijă de ea, relația de cuplu o să te mulțumească mai mult.