Rolul unei interventii timpurii in sexualizarea copilului
Acum cateva saptamani scriam despre nevoia de educatie sexuala timpurie si afirmam ca pudoarea excesiva a unui copil sau tanar e de fapt o copie a ceea ce ‚vede’ si ‚simte’ la adultul ce discuta cu el despre sexualitate. Daca acesta ar discuta despre sexualitate la fel cum i-ar explica celui mic cum sa traverseze strada in siguranta, l-ar face sa o perceapa ca pe ceva normal si ar creste sansele sa primeasca de la copil diverse intrebari pe teme sexuale, atunci cand acesta are nelamuriri. Cum postarea a fost urmata de unele comentarii si opinii diverse legate de utilitatea unei educatii sexuale timpurii, revin cu aceasta tema ce subliniaza nevoia de maturizare a educatiei sexuale la noi in tara.
O atitudine mai veche legata de educatia sexuala este de a nu spune nimic copilului pana cand acesta nu intreaba singur…pentru ca nu e pregatit inca sa afle. Problema e ca multi copii inteleg si percep mult mai multe decat considera parintii lor si, in absenta unor explicatii relevante, isi dezvolta propriile explicatii sexuale. E adevarat ca unele intrebari legate de sexualitate pot avea raspunsuri mai greu de explicat unui copil mic insa daca stam sa ne gandim ca persoane rauvoitoare ar putea sa profite de lipsa sa de cunostiinte, ne e mai usor sa cautam din timp un raspuns la posibilele intrebari stanjenitoare. Pe de alta parte atunci cand sunt explicate din timp unele aspecte legate de sexualitate, pot fi evitate unele intrebari ce pot surveni intr-un cadru mai putin confortabil…de exemplu la o masa cu colegii de la birou. Daca discutia despre sexualitate are loc din timp, aveti si oportunitatea de a-i explica celui mic ca sexualitatea e ceva intim, despre care se discuta deschis cu cei apropiati, cum ar fi membri unei familii si nu cu oricine.
Inca de la varsta de 3 ani multi copii pot intelege aerul ‚secret’ din jurul sexualitatii si pot chiar sa provoace adultul, dezbracandu-se dintr-o data sau utilizand un limbaj modificat sexual. In vederea observarii diferentelor sexuale, copiii de 5-7 ani nu rareori isi expun organele genitale si isi doresc sa le vada pe ale celorlalti copii cu care interactioneaza. Odata ajuns in clasa intai, dar uneori si mai repede, dezvoltarea moralitatii poate duce la sentimente de ‚rusine sexuala’ dar si la jocuri de explorare sexuala, impreuna cu colegii de clasa (‚de-a mama & tata’, ‚de-a doctorul’ etc). Conform unui raport OMS aceste jocuri au fost observate la aproximativ o treime dintre baietii in varsta de 8 ani si mai putin in randul fetelor de aceeasi varsta. O abordare deficitara, rigida, a acestei curiozitati specifice varstei, poate sa constituie sursa unor traume emotionale, ce pot avea un impact semnificativ in viata de adolescent sau de adult.
Pe masura dezvoltarii lor, fetele incep sa petreaca mai mult timp in grupuri de prietene si apar primele emotii asociate indragostirii. Spiritul de competitie se face simtit si in privinta etalarii nivelului de cunostiinte legate de sexualitate iar uneori reproduc glume erotice chiar daca nu le inteleg cu adevarat. Inaintea pubertatii (9-12 ani), majoritatea copiilor isi doresc sa stie mai multe despre organele sexuale iar in ziua de azi e foarte probabil ca deja sa fi luat contact cu unele imagini pornografice. Fanteziile sexuale incep sa devina tot mai complexe, in functie de ceea ce observa in mass-media, in carti sau aud de la prieteni. Fetele, ce ajung la pubertate cu 2-3 ani inaintea baietilor, incep intalnirile romantice.
Adolescentii incearca variate experiente ce considera ca-i ajuta sa-si gaseasca locul in lume, sa-si definitiveze identitatea, imaginea de sine si independenta. Perceptia sexualitatii si maturizarea sexuala in aceasta perioada este cel mai mult influentata de anturaj si e nevoie de suficient tact din partea familiei pentru a se situa intre nevoia de independenta relationala a adolescentului si dorinta de a-i influenta in bine dezvoltarea personala. E perioada in care reflectiile individuale si introspectia legata de preferintele sexuale au nevoie cel mai mult de un sprijin educational adecvat si de crearea unei imagini clare asupra sexualitatii si relatiilor in cuplu.
In Romania, din pacate inclusiv in 2015, reticenta religioasa in abordarea maturizarii sexuale si promovarea excesiva a abstinentei sexuale pana la casatorie, a generat o remarca a ministrului educatiei care cataloga educatia sexuala ca ceva ce nu e pe lista de prioritati educationale. Pe de alta parte, in ultimii ani UNESCO a facut public un ghid ce recomanda ce tip de discutii despre sexualitate sunt adaptate varstei la care ne adresam. In absenta unei structuri educationale specifice, discutiile pe aceasta tema pot avea loc si in cabinetul de psihoterapie.