Stima de sine: Curajul de a nu fi ‘puternic(a)’
Ai putea sa-ti faci un cadou pentru stima de sine: curajul de a nu fi ‘puternic(a)’…dar nici ‘defect(a)’.
Ai fost jalnic. Esti un nepriceput. Esti o nepriceputa. Nu mai incerca, nu o sa reusesti nici acum. Ti-am spus eu ca succesul tau anterior nu o sa dureze. ‘Autointoxicarea SRL’, postul tau personal de radio, poate avea la origini un discurs similar, venit din partea unui parinte, sau din parte ambilor parinti. Acest discurs poate a continuat prin intermediul unor profesori. S-a perpetuat poate prin intermediul unor sefi abuzivi, mereu nemultumiti.
‘Criticul interior’ ajunge adesea sa fie mai feroce in discurs decat predecesorii sai.
‘Criticul interior’ e dominat de un perfectionism ineficient. Un perfectionism ce nu te ajuta de fapt in dezvoltarea ta personala. Un perfectionism ce are adesea un cost emotional mult prea ridicat, fata de micile beneficii asociate atingerii obiectivelor. Persoanele la care ‘criticul interior’ e mult prea ‘vocal’ sunt adesea deprimate sau vulnerabile la stres. Sunt usor de iritat. Fie rabufnesc in pusee de furie, fie se afunda in angoase profunde, din care le e greu sa iasa.
Aceste persoane isi amplifica frecvent predictiile negative. Ajung rapid la concluzii catastrofale. Atribuie adesea semnificatiii eronate unor gesturi si actiuni ale celor din jur : ‘Persoana asta ma detesta. Imi vrea clar raul. La cat ii manipuleaza pe ceilalti o sa ajunga sa-i faca pe toti sa nu ma placa’. Chiar daca ‘alarmele tale interioare’ pot sa aiba o baza solida, si iti sugereaza ca o persoana nu te prea apreciaza, amplificarea reactiilor persoanei respective iti poate fi potrivnica.
E important sa stii sa vorbesti propriei persoane. In cadrul sesiunilor de psihoterapie poti invata cum sa exersezi in fiecare zi o astfel de conversatie, pentru a dobandi o stima de sine echilibrata.
Ignatiu de Loyola afirma ca : « la fel precum a te plimba, a merge si a alerga sunt exercitii corporale, a pregati sufletul si crea o dispozitie sufleteasca, reprezinta exercitii spirituale ». lnceputul, la fel ca oricare inceput, nu e usor. Odata ce deprinzi insa ‘regulile dispozitiei sufletesti’, si le aplici cu adevarat in practica, iti va parea ceva destul de usor, natural.
Pentru a ajunge sa-ti afirmi propria personalitate e insa important ca in primul rand sa o stimezi tu. Sa deprinzi o stima de sine echilibrata. Cum ai putea sa te afirmi daca nu te stimezi intr-un mod functional? Odata ce felul tau de a fi arata ca te respecti ca persoana intr-un mod echilibrat, va urma si respectul celorlalti.
A avea o buna stima de sine nu inseamna insa sa oferi aparenta unui ‘om puternic’.
Nu inseamna sa-ti tii mainile cu degetele rasfirate sub forma de cort, o expresie nonverbala a sigurantei in propria persoana (dupa cum afirma unele studii foarte populare azi). Nu inseamna sa-ti privesti cat mai mult interlocutorul drept in ochi. Nu inseamna comportamente izolate. E vorba de o atitudine globala, bazata pe o dispozitie a psihicului tau. O stima de sine echilibrata inseamna sa-ti respecti propria persoana, cu cele bune si cele mai putin bune. Inseamna sa-ti accepti propriile deficiente fara sa te simti ‘defect’. Sa accepti ca esti un om ce lucreaza la imbunatatirea propriei persoane. Inseamna sa-ti oferi si dreptul de a dezamagi.
Pentru a fi puternic(a) iti trebuie curajul de a fi slab(a), fara a te simti defect(a).
Curajul de a fi slab(a) inseamna sa nu te simti defect(a) atunci cand nu stii cum sa raspunzi la o intrebare din domeniul tau de interes. Sa nu te simti defect(a) cand nu cunosti care sunt ‘obiceiurile locului’. Sa nu te simti defect(a) cand ai esuat intr-o actiune sau intr-o competitie. Sa nu te simti stanjenit(a) cand faci anumite actiuni ce sunt sub calitatea pregatirii tale de baza. In fata acestor situatii deranjante, tentatia de a te preface doar ‘puternic(a)’ e mare. Poate cu atat mai mare cu cat stima ta de sine e mai mica.