Teama de care îţi e frică: sensibilitatea la anxietate
“Teama e lucrul de care mă tem cel mai mult” Montaigne.
Teama de teamă, de nelinişte, sau hipersensibilitatea la anxietate, e un concept descris şi evaluat de psihologi de prin anii 1980. O persoană cu o sensibilitate sporită la anxietate are tendință de a percepe nefuncţional simptomele şi senzațiile care însoțesc stările de nelinişte.
Fie că e vorba de creşterea bătăilor inimii, de senzaţii la nivelul toracelui (ex. sufocare) sau stomacului (ex: arsuri în coşul pieptului), fie că e vorba de uşoare dureri la nivelul coastelor, persoana le interpretează ca pericole iminente de pierdere a vieţii sau a controlului.
O să fac un infarct! Voi avea un accident vascular! sunt cele mai frecvente percepţii cu care mai întâlnesc în cabinetul psihologic. Sunt prezente însă şi interpretări de genul: Voi pierde controlul şi voi leşina! Mă voi face de râs ca o iau razna! Toţi vor observa cum tremur!
Hipervigilenţa la teama se măsoară prin Indexul senzitivităţii anxioase, în care evaluezi cât de frecvent iţi sunt familiare unele situaţii, cum ar fi: Când simt am o senzaţie de nod în gât sau de tensiune în zona gâtului, îmi e teamă că o să mă sufoc.
Cum se amplifică teama de teamă
Iată o posibilă succesiune a gândurilor unei persoane cu o teamă de teamă, cu o hipersensibilitate la anxietate. Persoana îşi poate începe ziuă destul de bine, fără vreo nelinişte anume. La micul dejun aude însă ştiri despre impactul Coronavirus şi despre rafturile ce au rămas goale după ce au fost luate cu asalt de lumea dornică de provizii. Se gândeşte că iar a lucrat prea mult şi nu a ajuns să-şi facă aprovizionarea. Se gândeşte că probabil nu o sa ajungă nici azi la magazine. Poate percepe că nu e in controlul vieţii sale. Se gândeşte la cât de solicitant e jobul şi că uneori chiar munca solicitantă poate duce la decese, darămite atunci când îţi vine un client ce ar putea fi infectat cu coronavirus.
Când ajunge la locul de muncă aude cum un client tuşeşte şi gândul face imediat asocierea coronavirus-deces. Persoana simte o tensiune în piept, inima îi bate mai tare, respiră mai repede şi are senzaţia că se sufocă. Simptomele fizice şi gândurile catastrofale se consolidează reciproc, alături de senzaţia de reducere a controlului asupra situaţiei de la job. Inima ajunge să bată şi mai tare, necontrolat, respiraţie e tot mai rapidă, scăpată de sub control şi panica sporeşte pas cu pas.
Relaţia dintre atacul de panică şi sensibilitatea la anxietate
Unii psihologi consideră că atacurile de panică au o relaţie direct proporţională cu indexul sensibilităţii la anxietate şi că atacurile de panică rezolvate iniţial cu ajutorul psihoterapiei sau al medicamentelor au şanse mai mari să recidiveze dacă nu a fost redusă hipersensibilitatea la anxietate. Asta e şi motivul pentru care în anxietate psihoterapia reduce rata recăderilor iar medicaţia are nevoie să fie însoţită de eforturi de reducere a sensibilităţii la anxietate, prin intermediul unor intervenţii psihologice.
Atacurile de panică nu au la baza doar teama de anumite situaţii stresante, cum ar fi vorbitul în public, întâlnirile cu mai multe persoane sau spaţiile deschise. Atacurile de panică includ şi panica determinată de senzaţia de teamă, de lipsa de control a simptomelor sau de senzaţia de neputinţă. În ziua de azi, când controlul în diverse domenii ale vieţii e tot mai restrains teama de lipsa de control devine tot mai des un obstacol psihologic. Devine astfel tot mai important să evaluezi ce din viaţa ta se asociază cu această lipsă de control sau cu alte elemente ce generează teama de teamă. Citeste mai multe aici despre Teama de propriile emotii si drumul spre schimbare