Autoamăgirea sau ‘legea Constanza’
Vă amintiți de George Constanza?
Da, cunoscutul personaj din serialul Seinfeld. Cel căruia nu-i ieșeau lucrurile și eșua frecvent. Constanza nu a avea doar ‘talentul’ de a denatura adevărul, avea și talentul de a se autoamăgi. Busola lui morală se orienta adesea după credința: Nu e o minciună când crezi cu adevărat. George Costanza: “It’s Not A Lie If You Believe It”
Până la un punct, când, după multe eșecuri, Constanza ajunge la concluzia că a-și urma instinctele generează mereu rezultate dezastruoase. Așa că alege să facă mereu opusul instinctelor sale. Cum ajunge să aibă succes așa, consideră că a găsit soluția miraculoasa în viață. Bineînțeles însă că aceasta generalizare e tot o autoamăgire.
Autoamăgirea e un fenomen complex
Autoamăgirea se bazează pe sistemul nostru de credinţe, presupuneri şi valori. Credinţele şi presupunerile din acest sistem, format de-a lungul timpului, pot influenţa negativ acţiunile noastre, felul în care ne raportam la lumea înconjurătoare.
Experiențele acestei vieți uneori pot fi percepute net diferit de două persoane diferite. Iar azi, cum fenomenul fake news e la ordinea zilei e cu atât mai important să poți să discerni realitatea de o simpla percepție. Și uneori nu e ușor.
Identificarea cazurilor de automăgire are la bază procesul de cultivare a inteligentei emoționale și de autoreflectie sinceră. Dar și procesul de căutare a a unor perspective externe din surse de încredere. Per ansamblu, acel proces la care ne referim ca fiind gândirea critică.
Atunci când suntem în fata unor știri false, un rol important îl joaca atât puterea de convingere a ‘emițătorului’ cât și puterea ‘receptorului’ de a recunoaște și a gestiona acele prejudecăți emoționale ce pot duce la autoamăgire. În plus, gândirea critică include si capacitatea de a lua în considerare unele perspective alternative, față de cea care e cea mai la îndemână.
Fenomenul polarizării amplifică automăgirea
Tendințele de autoamăgire pot fi însă foarte intense atunci când e prezent fenomenul polarizării, al disocierii. Sau cel al idealizării-devalorizării. Atunci când ai împărțit clar lumea din jur în persoane bune sau rele e dificil să iei în considerare alte perspective decât cele ce vin din zona ‘bună’ a lumii. Poți realiza astfel un proces de filtrare pozitivă, ce înlătură aspectele negative din rândul persoanelor pe care le admiri sau chiar le idealizezi. Și un proces de filtrare negativă, ce înlătură orice element pozitiv din rândul persoanelor pe care le devalorizezi.
Acest proces de disociere poate fi un mecanism de apărare al persoanelor ce tolerează greu nesiguranța, anxietatea. Disocierea poate simplifica o situație complexa, făcând-o să fie mai ușor de procesat și de acceptat. Contextul e mai ușor de dus atunci când împarți totul în bine sau rău, corect sau greșit.
Gândirea de grup, raționalizarea și proiecția
În plus la procesul de automăgire și de disociere poate contribui și gândirea de grup. De această data, un grup mai larg de persoane ajung să se influențeze reciproc în a reduce evaluarea critică, obiectivă, a unor idei. Scopul e și aici legat de minimizarea conflictului. Chiar cu prețul unor idei mai iraționale decât ideile ce le-ar fi adoptat fiecare membru al grupului în parte.
În procesul de autoamăgire adeseori sunt utilizate raționalizări, adică utilizarea unor argumente subiective, nebazate pe dovezi clare, dar aparent plauzibile, pentru a justifica ceva. Raționalizările pot permite unor persoane să-și mențină o imagine de sine pozitivă, în ciuda unor dovezi contrare. Dar pot apărea și în multe alte situații. Poți citi aici mai multe despre confirmările părtinitoare la birou sau în cuplu Gelozia & confirmarile partinitoare – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat
Alteori în procesul de automăgire e utilizată proiecția, atribuirea gândurilor și sentimentelor inacceptabile altora. O persoană cu fantezii de infidelitate poate astfel suspecta mereu că partenerul de cuplu o înseală. Sau o persoana invidioasă poate crede că e invidiată de toți.
Evitarea durerii emoționale crește nivelul anxietății
Mai sunt bineînțeles și alte forme de autoamăgire. Automăgirea e un mecanism de apărare complex, ce încearcă să evite durerea emoțională și să-ți protejeze imaginea de sine. În cuplu se poate întâmpla ca unul dintre parteneri să se convingă că relația sa este ‘chiar ok’ doar pentru a evita disconfortul de a se confrunta cu un potențial conflict.
Dar autoamăgirea prelungită iți creste de fapt nivelul anxietății și nu-ți permite să te dezvolți. Te poate împiedica să obții îmbunătățiri autentice. Iar până la urmă conflictul tot ajunge la suprafață. Așa că ai putea încerca să ieși din procesul de automăgire și să discuti despre ce anume te frământă în relatiile tale. Chiar cu riscul unei situații ce e inițial mai tensionată. Alături de un terapeut de cuplu puteti învăța cum să abordați situatiile tensionate într-o manieră constructivă și nu în una distructivă.