Teama si reacția de gudurare
Teama ca reacție neurobiologică
Teama e probabil emoția primară cu cele mai multe fațete. Și desi e un mecanism adaptativ, care ne poate ajuta în mod clar să supraviețuim, în același timp poate fi asociată cu o suferință intensă. Poate fi o forță debilitantă, atunci când nu e gestionată corespunzător.
În esența ei, teama are de a face cu o reacție neurobiologică la o amenințare. E o reacție bazată pe sistemul nostru simpatic, un sistem nervos autonom ce ne ajută să rămânem în viață.
Pe scurt, o structură din lobul cerebral temporal, numita amigdala, e prima ce detectează pericolele și inițiază automat un răspuns al sistemului simpatic. Doar atât că amenințarea ce o conștientizăm poate fi reală, obiectivă sau doar una bazată pe o percepție psihologică. Diferențierea intre amenințările reale, obiective și falsele alarme implică și alte doua structuri cerebrale, hipocampul și cortexul prefrontal.
Teama generează 4 tipuri de reacții automate
Reacția automată inițiată de amigdală și sistemul simpatic poate include fie decizia de a lupta cu amenințarea, de a fugi de ea sau de a îngheța, de a rămâne nemișcat, paralizat, ‘ca mort’, în fata ei. Probabil că ați mai auzit de aceste 3 reacții automate. În ultima vreme însă, la aceste reacții (fight-flight-freeze) a mai fost adăugată una, cea de așa-zisă ‘gudurare’(fawn).
Reacția de gudurare e cea care încearcă să diminueze o amenințare pentru a evita un conflict sau o vătămare, un prejudiciu. E tot un mecanism de supraviețuire, care apare poate mai frecvent atunci când vorbim de relații abuzive.
Cum se manifesta reacția de gudurare (fawn)?
E firesc să te întrebi care sunt principalele caracteristici prin care poți recunoaște reacția de gudurare. Și poate să te întrebi: ce situații anume o pot genera?
Reacția de gudurare, descrisă inițial de Pete Walker, duce la pierderea contactul cu propria identitate, cu sinele. Poate genera un comportament cameleonic, care se schimbă în funcție de cine generează această reactie.
Pentru a evita conflictul, poti renunța automat la propriile opinii. Poți ajunge să fii de acord instantaneu cu ceea ce spun alții, chiar cu lucruri ce sunt dăunătoare evident propriilor nevoi, propriilor dorinte.
Poți elimina automat orice formă de comportament ce poate fi interpretat ca rezistență. Ca atare, te poti doar conforma unor instrucțiuni, fără a evalua în vreun fel consecințele asupra stimei de sine, consecințele asupra propriilor valori.
Pot fi șterse astfel nevoile tale. Pot fi ignorate sentimentele adevărate. În încercarea de a preveni o reacție furioasă sau o respingere, autenticitatea poate deveni ‘ceva desuet’.
Prioritizarea stării emoționale a celuilalt
A face pe plac, a oferi favoruri și a linguși pentru a calma pe cineva amenințător, devine o activitate centrală. Poți deveni hiperatent(ă) la semnele de iritare, la microexpresii sau mici schimbări de ton.
Iar dacă observi o schimbare cât de mică, poti folosi complimentarea instantanee pentru a îmbuna ‘balaurul’. Chiar și atunci când reacția persoanei amenințătoare nu are vreo legătură cu ce ai făcut tu. Uneori chiar îti poti cere scuze excesiv, preventiv, pentru a dezamorsa ‘tensiunea din aer’.
Cu alte cuvinte, prioritizezi stările emoționale ale celeilalte persoane în fața celor proprii. Disconfortul personal ajunge să fie ignorat la gândul: Nevoile mele pot fi periculoase. Ale celorlalți sunt mai importante.
Nu rareori, toate acestea pot fi ascunse sub un zâmbet sau chiar un râs forțat, sub o mască. Însă aceasta mască nu ține departe suferința.
Ce contexte pot favoriza reacția de gudurare?
Nu rareori, originea poate fi în medii de viață timpurii în care a existat o indisponibilitate emoțională și o critică excesiva din partea îngrijitorilor principali. Poate fi o strategie de supraviețuire învățată devreme, într-un mediu în care conflictul era periculos iar furia persoanelor în controlul situatiei era ceva imprevizibil. Scutul mintal dezvoltat atunci spunea: O să fiu în siguranță dacă îl mențin fericit.
Copiii ce cresc în preajma unor părinți narcisici pot dezvolta o astfel de reacție traumatică, ce în trecut reprezenta o cale spre supraviețuire. La fel persoanele adulte ce supraviețuiesc unor violente domestice, din care nu pot scăpa sau nici nu încearcă să o facă. Dar și persoanele ce au o teamă intensă de abandon.
Și din păcate azi putem observa aceasta reacție de gudurare și în fata unor lideri autocrați. În preajma unui lider autocrat, această reacție te poate face chiar să negi cele mai evidente dovezi din fața ochilor tăi. După cum spunea istoricul roman Tacitus: “tirania distruge caracterul”. Probabil că nici nu mai e necesar să spun la cine anume mă refer dintre liderii de azi.
Ce poți face cu reacția de gudurare?
E important în primul rand să înveți să nu ignori ceea ce simți. Să înveți să observi ce compune acest tipar comportamental. Să nu fugi de trăirile tale emoționale, de cine ești tu, de ce-ți dorești cu adevărat, de valorile în care crezi cu adevărat.
Să înveți să nu te simți vinovat(ă) când spui nu. Să înveți cum să exprimi echilibrat limitele tale. Chiar și micii pași înainte, prin stabilirea de micro-limite, pot ajuta. Cum ar fi să spui: Nu chiar acum.
Uneori însă, conectarea cu ceea ce vrei, cu ceea ce simți, cu ce preferi sau respecți poate fi un drum mai lung. Drumul spre cine ești tu cu adevărat poate fi mai ușor cu sprijinul unui psihoterapeut.
Psihoterapeutul lucrează alături de tine pentru a depăși rușinea sau teama de judecata celorlalți sau de propria judecată. Te ajută să temperezi criticul tău interior fără a-l anihila. Lucrează alături de tine pentru a te dezvăța de regulile vechi și a învață reguli noi, care să ducă spre relații în care nevoile tale sunt respectate.
citeste si Teama de abandon si tactici comportamentale nepotrivite
sau Vârtejul îndrăgostirii și teama de abandon – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat