Care e relatia dintre depresia mamei si ingrijirea bebelusului?
Stim ca de multe ori ingrijirea nounascutului poate fi o sarcina foarte dificila iar simptomele depresiei pot sa accentueze in mod considerabil gradul de dificultate si discomfort in aceasta perioada. Starile depresive sunt adesea prezente la mame, si nu rareori sunt corelate cu un impact semnificativ in dezvoltarea copilului. Pana acum cercetarile psihologice au ajuns la concluzii oarecum conflictuale, aratand ca depresia materna determina fie o reducere a nivelului raspunsului parintilor fata de copil, fie o crestere a nivelului raspunsului negativ fata de reactiile celui mic.
Recent, cercetatorii Universitatii Texas, au aratat ca mamele ce prezinta simptome de depresie par initial sa-si minimizeze propria reactie emotionala depresiva, iar ignorarea cu buna stiinta a simptomelor depresiei duce la deteriorarea suferintei si apoi la o exagerare a raspunsurilor emotionale.
In primele luni de viata, copiii sunt adesea necooperanti, impredictibili si solicita un nivel deosebit al atentiei celor din jur. Cand la acestea se adauga si impactul crescand al simptomelor depresiei, nu este de mirare ca mamele reactioneaza initial cu o reducere a gradului lor de reactie la nevoile bebelusului. Insa aceasta reactivitatea scazuta a mamei este limitata la situatiile in care reactiile celui mic nu depasesc un anumit ‚prag al neplacerii’, ce odata depasit declanseaza o hiper-reactie negativa.
Acest model de reactie de minimizare, ignorare, a propriilor probleme si a nevoilor copilului urmata de o hiper-reactivitate negativa a fost predictibila in randul mamelor depresive evaluate pe parcursul a doi ani de cercetatorii americani. In cele din urma prezenta depresiei duce la o reducere a a abilitatii mamei de a recunoaste impactul propriilor simptome asupra copilului.
Cel mai amplu studiu de evaluare a depresiei in preajma sarcinii, ce a inclus peste 10 000 de femei ce au nascut un copil, a aratat ca marea majoritate a femeilor cu depresie nu sunt identificate sau tratate, chiar daca sunt expuse unui risc crescut pentru tulburarile psihice ce pot avea un efect profund atat asupra dezvoltarii fetale, cat si asupra dezvoltarii fizice si emotionale a copilului.
Studiul a aratat ca 14% dintre femeile evaluate au fost diagnosticate ca suferind de depresie. Din zece femei, trei au avut simptome depresive si inainte de a ramane insarcinate, la trei simptomele au inceput in timpul sarcinii si la patru au aparut dupa nastere. Peste doua treimi dintre ele aveau si simptome de anxietate (neliniste). Aproape una din cinci femei diagnosticate cu depresie s-a gandit la auto-vatamare.
Sinuciderea este a doua cauza de mortalitate in perioda de dupa nastere, unul din cinci decese in aceasta perioada fiind determinat de sinuciderea mamei. O abordare corespunzatoare a simptomelor depresive din timpul sarcinii poate sa salveze viata multor femei aflate in pragul sinuciderii, dar poate avea si un impact semnificativ asupra dezvoltarii armonioase a multor copii.
Cateva dintre simptomele de depresie ce apar in preajma sarcinii sunt: oboseala si tristetea coplesitoare, iritabilitatea accentuata, dificultatea de concentrare sau de a lua decizii, furia sau senzatia de inutilitate si vinovatie, schimbari semnificative ale starii de spirit, dificultate in stabilirea legaturii cu bebelusul, inclusiv agresivitate indreptata impotriva propriei persoane sau a bebelusului.
Daca te recunosti in aceste simptome trebuie sa stii ca depresia de dupa nastere nu este normala. Asa ca daca nu simti dorinta de a te juca cu bebelusul, de a-i oferi afectiune si atentie, daca iti spui mereu ca esti o ‘mama mai rea decat altele’ atunci e posibil sa treci printr-o depresie. La fel ca in majoritatea bolilor, aproape niciodata depresia nu trece fara un tratament, asa ca e important sa soliciti din timp sprijinul unui specialist pentru a depasi acest obstacol.
Psychological Science , 2014 ; DOI : 10.1177/095679761453102
JAMA Psychiatry March 2013