Esti pregatit(a) pentru casatorie? …sau despre arta de a face concesii
Esti impreuna cu iubitul/iubita intr-o vacanta de vis si priviti impreuna apusul de pe terasa unui restaurant situat pe plaja. Pana si inghetata are parca un alt gust si ai vrea sa pastrezi aceasta stare de spirit pentru totdeauna. Desi va cunoasteti doar de jumatate de an, iti incolteste in minte idea de a fi alaturi impreuna pe viata, si cum gandesti la fel cu partenerul(a), pana la altar mai e doar un pas. Dar de multe ori, in dinamica vietii, asteptarile se confrunta cu dusul rece al realitatii, pentru simplul fapt ca dorinta de a ‘ingheta’ aceste momentele placute nu este una cu adevarat realista. Asteptarile ce duc catre o relatie cu adevarat functionala iau in considerare din start faptul ca unele aspecte ‘roz’ ale interactiunii nu vor dura la nesfarsit sau vor avea un caracter variabil.
Asta nu inseamna insa ca afectiunea aratata partenerului paleste in cele mai multe cazuri. Atunci cand exista un nivel bun al comunicarii si intelegerii reciproce, partenerii ajung in cele din urma atat sa se cunoasca reciproc, cat si sa se inteleaga pe ei insisi…ajung sa invete sa traiasca bine chiar in prezenta unor caracteristici ale partenerului/partenerei ce nu le prea convin, in prezenta unor trasaturi ce poate au fost ignorate in perioada ‘roz’. Din pacate multe dintre site-urile de matrimoniale se concentreaza mult prea mult pe compatibilitati si ignora adesea aceste diferente a caror acceptare sta la baza unei relatii de lunga durata.
De fapt o persoana ajunge sa fie pregatita pentru o relatie de lunga durata atunci cand reuseste sa aiba o imagine realista asupra perfectiunii, cand intelege si accepta ‘imperfectiunea’ partenerului/partenerei. Atunci cand persoana accepta ca aceasta ‘imperfectiune’ va include momente in care nu va fi apreciat(a) la nivelul dorit, cand realizeaza ca nu va primi poate in mod constant intreaga atentie a persoanei iubite, atunci cand accepta sa daruiasca dragoste din placerea de a o darui si nu pentru a primi dragoste ‘la schimb’, se poate spune ca persoana e pregatita pentru lungul drum al casatoriei.
Spre deosebire de oricare alta fiinta vie, omul ajunge sa dezvolte o relatie mult mai profunda si durabila cu parintii iar slabirea acestei legaturi odata cu maturizarea poate sa determine un vid relational, un gol ce se cere a fi umplut. Nu e de mirare ca oamenii cauta sa regaseasca acea legatura intima in care sunt protejati de o persoana apropiata, partenerul sau partenera. Dar in timp ce unele persoane ajung sa aleaga la nesfarsit, in incapacitatea de a da de o persoana care sa corespunda idealului lor mental, alte persoane sunt ‘orbite’ si aleg poate prea rapid.
Insa nu dragostea e oarba, doar indragostirea este astfel. Cand esti indragostit(a), proiectia atributelor pozitive, idealizarea persoanei dragi e mai degraba regula decat exceptia. Starea de luciditate si testarea realitatii e adesea afectata de euforia, starea de bine indusa hormonal. Cuplurile traverseaza aceasta furtuna hormonala adesea complet nepregatite la o ‘scoala a relatiilor’. Daca ar exista o astfel de ‘scoala’, poate ca cea mai importanta materie de deprins ar fi arta compromisului, arta de a face concesii.
Indragostirea se poate transforma in iubire pe termen lung, intr-o relatie stabila, doar daca sunt discutate si agreate scopuri, asteptari si valori comune, doar daca fiecare partener se adapteaza la celalalt. Atunci cand aceste concesii se realizeaza tardiv, cu amaraciune, tensiune, fara a percepe ajustarea ca o cale spre echilibru, este probabil sa apara conflicte in viata cuplului. Chiar si in aceste conditii pot fi realizati pasi importanti spre armonia cuplului atat timp cat partenerii nu se retrag intr-o stare de imbufnare, de ‘bosumflare’, urmata de reprosuri acide ci incearca sa-si exploreze cu adevarat vulnerabilitatile si diferentele. Psihoterapeutul poate sa sprijine cuplul in descoperirea reciproca si in deprinderea artei de a face concesii.