Lupta pentru controlul stomacului
Obezitatea a atins proportiile unei epidemii mondiale iar cei ce cerceteaza sanatatea mintala nu au ajuns la un consens asupra rotitelor ce stau la baza consumului necontrolat de alimente. Recent insa specialistii sustin ca o secventa genetica anormala, ar putea juca un rol in a-i impiedica pe unii oameni sa se simta satui si a-i face sa-si doreasca mereu dulciuri si grasimi. Aceasta ‚gena a foamei’ ar actiona prin facilitarea actiunii grelinei.
Nu, grelina nu e un monstru care se zbate in stomacul tau ca sa isi ceara drepturile, e un hormon (produs in stomac si pancreas) ce stimuleaza pofta de mancare si nivelul lui creste inainte de ora mesei, scazand mai apoi dupa ce am mancat. Grelina se lupta sa scada puterile altui hormon numit leptina, care e produs in straturile noastre de grasime. Cand leptina produsa de celulele grase castiga lupta si e in concentratie mai mare, ii spune creierului: „gata ne-am saturat, nu ne mai trebuie mancare”. Daca grelina infrange leptina, ii transmite creierului: ‚ Nici vorba sa ne fi saturat…mai vrem mancare..oho si-inca cum’. Pe langa grelina, enervarea si stresul scad nivelul leptinei si duc la o modificare a ‚arderilor interne’ ale organismului si la cresterea in greutate..
Grelina cea vicleana, dezorienteaza si unele celule ale stomacului ce in mod normal joaca rolul unor gardieni care nu ne lasa sa bagam alimente in stomac pana cand plezneste. Grelina ii „mituieste” pe acesti gardieni si ii face sa fie mai putin sensibili, mai indiferenti, atunci cand bagam alimente cu nemiluita in stomac.
Intr-un final, dupa ce a invins leptina si i-a debusolat pe gardienii dilatarii stomacului…in parsivitatea ei …grelina ii mai si spune creierului ‚vezi ce bine ca sunt eu aici sa te hranesc cu mancaruri atat de multe si bune’ …’o sa ai incredere in mine si altadata nu-i asa?. Si uite asa ..usor, usor..se instaleaza dependenta de o alimentatie exagerata. Unii specialistii spun ca 1-2 din zece persoane obeze s-ar putea sa aiba acest mecanism ca principal element ce le-a condus spre obezitate.
Chiar daca recent tulburarea de mancat compulsiv a fost inclusa ca boala in cadrul manualului ce clasifica tulburarile de sanatate mintala (DSM 5), nu stim inca cert in cate dintre cazuri dezechilibrul acestor substante a aparut initial sau ca rezultat al actiunii factorilor de stres externi. Stim insa cu siguranta ca exista anumite comportamente de supraalimentare ce pot sa fie influentate in sens pozitiv de modificarea interactiunilor din mediul in care traiesti si de reducerea perceptiei stresului cu care te confrunti zi de zi.
Capacitatea noastra de a percepe si a interpreta anumite semnale ale mediului in care traim are adesea efecte la nivel fizic iar relatia intre perceptie si nivelul grelinei a fost demonstrata deja printr-un test in care unor persoane le-a fost evaluat nivelul de grelina inainte si dupa ce au baut acelasi tip de milkshake. Nivelul de grelina nu a crescut semnificativ la persoanele ce au fost informate (in mod eronat) ca milkshakeul era unul dietetic, in schimb grelina a scazut semnificativ… s-a relaxat…la cei ce au fost informati (tot in mod eronat) ca milkshake-ul consumat era plin de calorii si grasimi.
Poti sa soliciti oricand sprijinul meu in cazul in care problemele in mentinerea relatiilor la locul de munca si/sau problemele legate de interactiunea cu membrii familiei tale sunt obstacole ce iti cresc nivelul de stres si iti stimuleaza o dorinta necontrolata de a te supralimenta.
European College of Neuropsychopharmacology (ECNP) Congress. October 2013.