Personalitatea si disfunctia sexuala feminina
Fie ca este vorba de o problema ce tine de prezenta dorintei sexuale, de una ce tine de excitarea genitala, de prezenta orgasmului sau de cea a durerii in timpul actului sexual, disfunctia sexuala feminina pare sa afecteze 4 – 6 femei din 10 sau chiar mai multe, sustine un articol recent publicat in The Journal of Sexual Medicine. Autorii au avut idea de a corela prezenta disfunctiei sexuale feminine cu trasaturile de personalitate a 526 de femei ce au raspuns la 3 chestionare online si au confirmat ca unele trasaturi ale personalitatii si unele mecanisme de aparare sunt corelate in mod semnificativ cu prezenta disfunctiei sexuale.
Astfel femeile cu o stabilitate emotionala mai redusa, cele introvertite si cu o deschidere redusa la experiente noi au avut asociata disfunctia sexuala mai frecvent decat altele. In privinta strategiilor de adaptare, cele ce au utilizat mecanisme de aparare pozitive, cum ar fi cautarea suportului emotional, au avut de beneficiat in mod semnificativ pe toate palierele disfunctiei sexuale.
In schimb femeile ce au recurs la mecanisme de aparare negative, cum ar fi negarea situatiei, auto-invinovatirea insotita adesea de dezangajare comportamentala au suferit mai frecvent o deteriorare a nivelului disfunctiei sexuale. Si mecanismele negative de distragere, cum ar fi cele de dependenta de munca, de ‘ingropare in munca’, au determinat in cele din urma o deteriorare semnificativa a disfunctiei sexuale la toate nivelurile.
De-a lungul timpului au fost propuse mai multe modele care tin de raspunsul sexual feminin si cel masculin. Initial, in 1966 Masters si Johnson (M&J) au propus primul model (comun) ce include 4 etape: cea de excitare, de platou, de orgasm si cea finala de rezolutie. In 1979 Kaplan a introdus si conceptul de dorinta sexuala premergatoare excitarii genitale si a condensat ciclul sexual la trei faze: dorinta, excitare si orgasm.
In 2001 Rosemary Basson apreciaza insa ca modelele liniare descrise initial nu reflecta bine realitatea, intrucat nu tin cont destul de dorinta femeii de intimitate. In modelul Basson, dorinta sexuala isi are mai degraba originea in intimitatea creata decat in stimularea fizica. Unele femei pot sa fie mai intai excitate cognitiv si apoi sa simta dorinta sexuala in timp ce altele simt dorinta sexuala automata si apoi se lasa sau nu prada unei excitari cognitive ce duce spre orgasm. Experienta orgasmica feminina e astfel intens variabila si nu e dependenta in mod linear de dorinta sau excitatia genitala.
O alta cercetare publicata in acelasi numar al The Journal of Sexual Medicine arata ca mai bine de una din patru femei (din cele 573 ce au raspuns la un sondaj online) au in mod clar un model de tip Basson al ciclului de excitare, in timp ce la barbati acest model a fost prezent doar in 5,4% din cazuri.
La jumatate dintre cei 499 de barbati a fost prezent modelul M&J ce a inclus excitarea genitala ca prim element al ciclului sexual, in timp ce la 4 din 10 barbati primul element a fost prezenta dorintei sexuale introdusa de Kaplan. La una din trei femei (34%) a fost prezent modelul Kaplan, la 28% modelul M&J si la 25,6% modelul Basson.
Este interesant ca atat la femei cat si la barbati prezenta modelului Basson, ce pune in prim plan nevoia de intimidate, a fost corelata semnificativ cu prezenta disfunctiei sexuale (p=0,01). Majoritatea persoanelor ce nu prezentau probleme legate de functia sexuala corespundeau in schimb unuia dintre cele doua modele liniare ale sexualitatii.
Crearea intimitatii pare a juca un rol esential in dinamica sexualitatii feminine iar dezvoltarea unei bune comunicari sexuale intre parteneri poate fi invatata la fel ca alte forme forme de comunicare in cuplu. Psihoterapeutul poate sa ajute cuplul in acest proces de invatare.
Sursa: The Journal of Sexual Medicine June 2015