Adolescentul, depresia si viata intima a viitorului adult
Stim ca perioada adolescentei este o etapa esentiala in privinta dezvoltarii identitatii personale si vocationale. E perioada caracterizata de criza identitatii, in care persoana incepe sa-si raspunda la intrebarea: Cine sunt si ce as putea sa fiu? Adolescentul inca nu stie bine nici ceea ce este si nici ce isi doreste sa fie si cauta in jur modele demne de urmat. Bineinteles ca cele mai usor de acceptat provin din anturajul sau, din filme sau trenduri ale societatii dar adolescentul nu refuza modelele parentale daca nu-i sunt impuse ci si le insuseste in urma propriei dorinte.
In consecinta, obiectivul parental in aceasta perioada ar fi bine sa fie canalizat nu catre reprimarea, controlul si penalizarea manifestarilor acestei crize de identitate, ci catre clarificarea confuziei de roluri si lamurirea beneficiilor rolului de adult, fara fortarea acceptarii lor imediate. Dobandirea unei ‚independente realiste’, cu granite clar delimitate dar ‚invizibil modulate’, ar fi un obiectiv esential pentru ca adolescentul sa-si dezvolte o identitate personala, vocationala si sexuala adecvata. Controlul parental excesiv, limitarea exagerata a optiunilor adolescentului, abuzurile sau neglijarea dezvoltarii personale si a nevoii de comunicare, pot sa-l dezorienteze si mai mult sau sa-l indrepte spre diverse forme de expresie somatica a frustrarilor sale, spre masuri disperate sau identitati nedorite.
Prezenta stresului semnificativ in viata timpurie a adolescentului este si un factor de risc major pentru problemele sale ulteriorare si in special pentru episoadele ulterioare de depresie. O cercetare neuroimagistica, recent publicata de specialistii americani, arata ca adversitatile petrecute in perioada 11-15 ani pot sensibiliza semnificativ circuitele neuronale ce sunt implicate in prelucrarea stresului si a raspunsului la variatele amenintari din mediul inconjurator. Se pare ca in paralel cu aceasta sensibilizare se poate produce si o afectare a modului in care adolescentul prelucreaza recompensele la nivel cerebral si proceseaza experientele pozitive ale vietii. Se produce astfel o reducere a capacitatii de a experimenta emotii pozitive, ceea ce ar explica probabilitatea dubla de instalare a unei depresii ulterioare, observata la copiii abuzati sau neglijati emotional. Reducerea activitatii intr-o zona cerebrala specifica (striatul ventral) a fost chiar predictiva pentru aparitia depresiei intr-un interval de doi ani de la prima evaluare.
Cercetarea subliniaza astfel importanta abordarii timpurii a traumelor din preajma adolescentei, pentru a evita consecintele ce ar putea sa apara mai tarziu in viata de adult. Autorii atrag atentia ca o trauma emotionala nu trebuie neaparat sa fie una ampla, ci poate fi vorba si de forma relativ ‚comuna’ de neglijare emotionala, din partea unor parinti ce nu raspund emotional, nu sunt disponibili pentru copii.
Adolescenta e si perioada in care sunt tatonate si diversele comportamente sexuale sau variatele modalitati de atragere a atentiei (vestimentatie iesita din comun, machiaje stridente, tatuaje etc). In cercetari anterioare, Milton Erikson a ajuns la concluzia ca stabilirea identitatii adolescentului reprezinta si elementul esential in obtinerea ulterioara a unor relatii intime corespunzatoare. Deficientele din aceasta etapa a obtinerii identitatii au fost asociate cu un numar mai mare al viitorilor adulti ce au ramas fara o relatie de cuplu stabila in timpul maturitatii.
Pentru binele adolescentului, e important ca parintii sa inteleaga existenta acestor asocieri iar in cazul in care sufera la randul lor de anumite probleme (de exemplu anxietati, stres sau dorinta excesiva de control) sa incerce in primul rand sa le abordeze ei insisi in cadrul unor sesiuni de psihoterapie.
Biological Psychiatry, October 2015