Cum te rănește invidia?
Ce origini are invidia?
Invidia e un cuvânt latin ce își are originea din prefixul ‘in’, care înseamnă ‘împotriva’ sau ‘nu’, combinat cu cuvântul ‘videre’, adică ‘a vedea’. Cu alte cuvinte ‘a privi împotrivă’ sau ‘a nu vedea’. Invidia e asociată cu o formă de orbire.
Știm bine că invidia e asociată cu lăcomia față de bunurile altcuiva și cu nemulțumirea, cu lipsa de satisfacție. Prin prezența nemulțumirii, invidia e tangentă cu senzația de nedreptățire sau cu cea de indignare. Diferența majoră e dată însă adesea tocmai de orbirea selectivă despre care spuneam. Indignarea și senzația de nedreptățire se pot baza pe elemente obiective de discriminare venite din partea altcuiva, pe când invidia e mai ales o suferință personală cauzată de dorința de a obține avantajele altora.
Invidia și gelozia sunt și ele diferite. Gelozia e posesivă pe când invidia e lacomă. În gelozie te temi că pierzi ceva ce ai deja, nu doar în relația de cuplu, ci și în privința imaginii tale, ce deja o ai sau în privința prietenilor, ce îi ai deja s.a.m.d.
Toate însă se bazează pe comparațiile ce le faci cu cei apropiați mediului, contextului în care exiști. Iar în cazul invidiei, la bază există un profund sentiment de inferioritate, ce ajunge la suprafață sub aceasta formă. Și frecvent, în ochii celui invidios soluția pentru a depăși senzația de inferioritate e bazată pe ideea că lumea asta e ‘un joc cu suma nulă’. Poți doar să învingi sau să fii învins. Iar devalorizând sau distrugând ce are celălalt, te poți simți superior.
Cum poate să te rănească invidia?
E ironic cum resursele ce le dedici invidiei, pentru a umple un gol interior, te pot împiedica să obții de fapt ceea ce-ți dorești. Din păcate multe persoane nu realizează de la bun început cum te poate răni invidia. Pentru că ea poate distruge alianțe, prietenii, relații de cuplu, familii. Iată cum.
Poate porni de la copilul ce distruge ceva, o jucărie sau un obiect, al altcuiva. Alături de jucărie, distruge însă și o relație, alterează și o imagine și se poate autopenaliza, prin faptul că nu se va mai juca cu acea jucarie sau chiar poate fi pedepsit pentru acest comportament.
În adolescență, stima de sine e adesea foarte fragilă în primii ani. Poate fi puternic influențată de opinia colegilor. Și poate consuma foarte mult timp și resurse dacă adolescentul își construieste stima de sine pe baza părerii celorlalți și invidiind ce au ceilalți și el nu are. Nu rareori, invidia e sursa depresiei și anxietății adolescenților, în special când trăirile sunt interiorizate sau se încearcă doar ignorarea lor. Dependențele de substanțe pot fi atunci o cale mai simplă spre a face trăirile emoționale mai tolerabile.
In viata de adult, manifestarile invidiei par a fi mai putin frecvente după 30 de ani. Cercetătorii au arătat că adulții sub 30 de ani au o probabilitate mai mare de a fi invidioși comparativ cu cei peste 30 de ani. Invidia legata de bani și bunuri materiale însă poate creste odată cu vârstă.
Cele două fețe ale invidiei
Religia islamica spune: Invidia mistuie faptele bune așa cum focul mistuie lemnele. De exemplu, într-o prima fază poate exista o parte benignă a invidiei. Invidia benignă poate fi o forță motrice către o schimbare în bine, pentru „a ține pasul cu ceilalți”, cu cei admirați. Te poate face să te străduiești mai mult, pentru a obține mai mult. Pe de alta parte, asta te poate face să consumi resurse într-un mod ostentativ, peste limitele ce le ai, pentru a genera o fațadă de superioritate.
În timp, acest consum impulsiv, nesăbuit, poate genera probleme legale, probleme în cuplu, dependențe sau chiar o ruină financiară. Afișarea unui succes iluzoriu ca urmare a sentimentelor de invidie, poate fi unul dintre cele mai puternice motive ale nefericirii tale.
Nu rareori, persoana ce invidiază devalorizează mult persoanele ce posedă ceva ce ea nu posedă sau nu posedă îndeajuns. Negativitatea constantă poate îndepărta prietenii sau persoanele din jur. Te poate face să pierzi oportunități de creștere reală, pentru că te ocupi prea mult să-i tragi în jos pe ceilalți, în loc să te dezvolți pe tine.
În plus, în această competiție permanentă poți ajunge ca uneori să-ți devalorizezi realizări reale, să te simți rușinat că nu ai reușit îndeajuns. Poți chiar să te urăști pentru asta. Sau poți să-ți pierzi identitatea, devenind o copie a ‘obiectului’ invidiei.
Invidia e o emoție complexă
Sper că am reușit să exprim că invidia nu e ceva foarte bine delimitat, ci mai degrabă cuprinde un spectru complex. Pentru a avea o viață împlinită e important să reușești să privești spre ea într-un mod cât mai obiectiv, cât mai înțelept.
Să observi când invidia benignă se transforma în ceva ce mai degrabă iți amărăște viață. După cum dealtfel e important să privești înțelept și către restul emoțiilor tale. Iar dacă ai nevoie de un sprijin pentru asta, nu ezita să apelezi la un psihoterapeut.