Despre victimizari si gandirea in extreme
In sesiunile de terapie de cuplu si in cele de psihoterapie de familie, ma intalnesc adesea cu postura de victima. Fie ca e vorba de unul dintre partenerii cuplului, fie e vorba de un tanar ce nu poate dobandi independenta, fie de o mama terorizata de comportamentul unui adolescent rebel.
In multe din aceste cazuri, la baza acestei victimizari sta o gandire in extreme, de tipul ‘alb-negru’. In urma cu ceva vreme, am mai scris despre ce sta la baza acestui tip de gandire disociata, dihotomica. Poti sa citesti aici postarea Eros-si-Thanatos-sau-viata-nuante-de-gri
O emisiune radio din aceasta dimineata ma face sa reiau aceasta tema. Doi reporteri ai fostului Radio 21 (azi Virgin Radio), transmiteau live din Timisoara. La un moment dat unul dintre ei s-a declarat indignat de faptul ca pot exista persoane ce incep o relatie cu fosta iubita a unui prieten bun. « Nu poti sa faci asa ceva !!!» afirma apasat B, « am patit si eu asta si e groaznic !!! ». Tonul vocii sale reflecta o rana adanca.
Dar de ce ?, intreaba colegul lui A, « uite iti ofer 30 de secunde sa argumentezi ». “Pur si simplu nu faci asta” repeta B si mai apasat, fara sa ofere de fapt nicio justificare, decat felul in care se simte el. « Hai sa-i intrebam si pe cei din piata », decid amandoi. Zis si facut.
Primele 3 persoane, de sex feminin, ii dau dreptate lui A: Da, in anumite conditii ar avea o relatie cu fostul iubit al unei prietene. Urmatoarele 4 persoane, de sex masculin, ii dau dreptate lui B, ce ajunge la concluzia ca a avut dreptate : « Nu poti face asta ». Nu a existat vreo discutie pe argumente pro si contra, cel putin nu in perioada de timp cat am ascultat eu.
Toata intamplarea m-a dus cu gandul la cateva situatii din terapia de cuplu. De exemplu, D. mi-a relatat ca-si face griji pentru faptul ca a inceput o relatie cu fosta iubita a unui prieten. Prietenul a fost cel ce a rupt relatia de cuplu cu ‘fosta’, deoarece se certau des. Chiar in conditiile in care D a cerut acordul prietenului pentru a initia noua relatie de cuplu, acesta s-a suparat si nu i-a mai raspuns la telefon. Prietenul s-a victimizat… in acelasi fel in care a facut-o reporterul B?…poate!.
In marea majoritate a situatiilor, adevarul nu e alb sau negru, ci are nuante. E adevarat ca o relatie de cuplu ce se rupe ca urmare a infidelitatii, a geloziei sau lipsei de incredere, are foarte putine sanse sa se transforme intr-o relatie de prietenie. In aceste cazuri, e adevarat, nu ar fi o idee prea buna ‘sa ramaneti doar prieteni’. Incarcatura emotionala e poate prea intensa pentru persoana parasita sau inselata. A pastra o distanta sociala e poate o idee mai buna. Dar daca ruptura relatiei de cuplu e una amiabila, tensiunea emotionala poate fi depasita in multe cazuri. Aproape jumatate din cupluri (48%) din cupluri reusesc asta (conform unui sondaj NBC)
Conteaza insa mult echilibrul psihic al celor doi, existenta unor ‘rani’ anterioare la nivelul stimei de sine. Conteaza de multe ori si prezenta sau absenta unei tendinte de a vedea lucrurile la poluri opuse. De a considera ca realitatea e ori alba, ori neagra. De exemplu : « doar el/ea a fost de vina » si eu sunt doar o victima, ce nu a jucat niciun rol in ce s-a intamplat. Acest tip de gandire e adesea asociat si cu gandirea de tip catastrofic : « e groaznic », dupa cum afirma B.
Atat in relatia de cuplu, cat si in prietenii, acest tip de gandire in extreme, de tipul ‘totul sau nimic’, genereaza adesea tensiuni. O astfel de gandire reprezinta de fapt esecul unei integrari psihice a aspectelor pozitive si negative ale vietii si ale sinelui. Integrarea nereusita a binelui si raului intr-o perceptie realista, coerenta, intr-un intreg functional, sta adesea la baza conflictelor : in cuplu, in familie la locul de munca sau in societate. Vad asta frecvent in cabinetul de psihoterapie si in consultatiile de psihosexologie. Daca aveti nevoie de un sprijin pentru a depasi problemele legate de acest tip de gandire, va astept si pe voi.