Gandurile automate de la baza anxietatii
Cat de mult influenteaza mediul inconjurator gandurilor noastre automate? Cat de usor e ca mediul extern sa ne induca ganduri automate false, potential generatoare de anxietate? Sunt intrebari la care au incercat sa raspunda doua studii publicate in aceasta luna.
Primul din aceste studii este o varianta a cunoscutului efect al ursului alb, descris initial de Dostoievski intr-unul dintre capitolele cartii Insemnari de iarna despre impresii de vara (pe baza careia psihologii au descris ceea ce poarta numele de teoria procesului ironic in controlul mental). Pentru cei ce nu-l cunosc, experimentul ursului alb poate fi rezumat pe scurt prin ideea ca atunci cand persoanelor li se cere sa se gandeasca la orice doresc dar nu la un urs alb, majoritatea nu vor reusi sa evite sa se gandeasca la ursul alb in cele 5 minute ale experimentului.
Cercetarile de pana acum au demonstrat ca incercarea de a suprima un gand poate sa duca de fapt la sporirea frecventei si importantei cu care se intoarce acel gand. De exemplu, D Wegner, profesor la Harvard a aratat in 2013 ca incercarea de suprimare a gandurilor asociate cu „cravingul” pentru tigari (‚setea’ de tigari a persoanei ce incearca sa nu mai fumeze) a fost corelata cu o revenire (un rebound) a acestor ganduri intruzive la un nivel sporit. In plus aceasta incercare de suprimare constienta a gandurilor asociate poftei de tigari a determinat ca persoanele sa clasifice fumatul ca fiind o activitate mai valoroasa, comparativ cu persoanele ce nu au incercat aceasta supresie a gandurilor automate.
Specialisti ai Universitatii de Stat San Francisco au inclus in acest nou studiu persoane sanatoase care au privit diverse simboluri (cum ar fi ☼ ) si au fost rugate sa nu se gandesca la cuvantul reflectat de imaginea respectiva sau din cate litere e format acel cuvant. Aproape doua treimi dintre persoane (73%) nu au reusit acest lucru si s-au gandit in mod automat la cuvantul respectiv (ex ‚sun’ – soare in engleza) iar aproximativ o jumatate din ei au numarat in gand pana la 3 (numarul de litere al cuvantului sun).
Autorii subliniaza astfel ca fluxul gandurilor noastre automate e mult mai influentat de mediul extern decat am considerat pana acum. Astfel de ganduri automate apar frecvent la persoanele ce sufera de anxietate, devenind uneori chiar obsesii sau invinovatiri chinuitoare.
Al doilea studiu, publicat in aceasta luna in revista Psychological Science evidentiaza ca in cazul unor infractiuni, interogatoriile pot influenta in mod semnificativ suspectii in asa fel incat acestia sa recunoasca o fapta pe care nu au comis-o. Adultii inocenti pot chiar sa fie convinsi pe parcursul catorva ore de interogatoriu ca au comis infractiuni semnificative in tinerete, cum ar fi atacul armat.
Cercetatorii de la Universitatea British Columbia sustin ca e surprinzator cat de usor pot fi generate amintiri false ce pot avea un nivel al detaliilor similar cu cel din amintirile adevarate. Pentru asta, initial autorii i-au contactat pe parintii studentilor din experiment si au strans detalii despre evenimente din trecut ce au avut un impact emotional puternic asupra acestora. Mai apoi, specialistii i-au reamintit studentului atat evenimentul respectiv cat si un alt eveniment neadevarat (comiterea unei infractiuni sau un alt eveniment cu impact emotional: atacul unui caine, pierderea unei sume de bani, etc). E important de mentionat ca si al doilea eveniment era presarat cu unele detalii adevarate preluate de la parintii persoanei.
Cand specialistii au evaluat ulterior amintirile legate de aceste evenimente, rezultatele au fost suprinzatoare. Sapte din zece (71%) studenti si-au insusit unele amintiri false legate de infractiunile neadevarate iar mai mult de jumatate dintre ei si-au insusit chiar detalii elaborate ale infractiunii neadevarate. In cazul evenimentelor cu impact emotional procentul celor ce si le-au insusit a fost si mai mare (76,67%).
Creierul nostru poate genera astfel de mecanisme disfunctionale ale gandirii ce pot constitui baza anxietatii. In aceste situatii, rolul psihoterapeutului este sa ajute persoana sa identifice acele elemente ce impiedica obtinerea echilibrului necesar vietii de zi cu zi.