Metehne vechi si noi
Imagineaza-ti ca o masina de politie se opreste in fata casei tale, politistul suna la usa si apoi te aresteaza dupa ce in prealabil te-a perchezitionat in fata vecinilor in binecunoscuta pozitie ‘cu picioarele indepartate si sprijinit de capota masinii’…asa a inceput in 1971 un celebru experiment psihologic in care au fost implicati mai multi studenti din zona Stanford.
Odata ajunsi la sectia de politie fiecare student a fost ‘amprentat’ si apoi a fost inclus in mod aleator in unul din cele doua grupuri ale experimentului: un grup care urma calea unui detinut si un grup ce urma sa experimenteze rolul de gardian.‘Detinutii’ urmau a fi introdusi intr-o celula neprimitoare, pentru a reflecta in continuare la ceea ce era prima parte a experimentului: perceperea senzatiilor resimtite de o persoana privata de libertate.
Inainte de a intra in celula ingusta si intunecata, proaspetii prizonieri au avut insa de trecut si printr-o sesiune de umilire psihica si fizica…au fost perchezitionati ‘la piele’, dati cu un spray deparazitar si bruscati verbal de catre ‘gardieni’. Au ajuns in celula imbracati in ce avea sa le fie noua ‘uniforma ‘, avand la glezne un lant cu un lacat ce zornaia la fiecare miscare si pe cap noua boneta facuta din ciorap de nylon (un inlocuitor al rasului pe cap ce e practicat adesea in astfel de conditii).
‘Gardienii’ nu au primit multe instructiuni legate de modul in care trebuie sa mentina ‘legea si ordinea’. Au fost informati doar ca e la latitudinea lor cum vor face asta si ca trebuie sa scoata prizonierii din celule de cateva ori pe zi pentru a-i numara. Au mai primit un fluier si un baston si au fost instruiti asupra importantei misiunii lor de a pazi societatea de persoanele certate cu legea.
Cum una dintre sesiunile de numarat prizonierii era programata la ora 02:30 dimineata, nu a trecut mult timp si ‘detinutii’ s-au revoltat si s-au baricadat in celule pentru a nu fi scosi la ‘numarat’. Asta a infuriat ‘gardienii’, care au inabusit revolta si au inceput represaliile impotriva ‘detinutilor’. Initial i-au dezbracat pe toti la piele si le-au scos paturile din celule.
Apoi au inceput un set de manipulari psihice care sa arate cine erau sefii. Au creat o ‘celula preferentiala’ in care au ajuns initial cei mai putin implicati in revolta, dar mai apoi fara vreun criteriu, doar preferatii sefilor. Cei din ‘celula corp si preferentiala’ aveau dreptul sa se spele pe corp si pe dinti, insa ceilalti nu aveau acest drept, iar incetul cu incetul totul a devenit un tratament preferential, un privilegiu la cheremul ‘gardienilor’, inclusiv mersul la toaleta.
Nu e de mirare ca efectele secundare ale acestui tratament nu au intarziat sa apara. La scurt timp dupa inceperea experimentului unul din ‘detinuti’ si-a pierdut controlul emotional si a inceput sa aiba episoade de plans, furie necontrolata si gandire dezorganizata. In plus, cand au fost vizitati de rude la ‘inchisoare’, majoritatea ‘detinutilor’ aratau foarte obositi, asa ca nu au fost putine cazurile in care rudele au apelat la bunavointa ‘gardienilor’ pentru a ameliora conditiile de detentie. Aceasta a contribuit si mai mult la crearea unui tratament preferential. In cele din urma experimentul s-a incheiat inainte de termen, la insistenta unor parinti ce nu au mai suportat situatia.
Printre multe altele, experimentul inchisorii Stanford arata cat de usor e ca mediul in care traim sa devina unul al tratamentului preferential, al bunului plac al unor ‘alesi’. Este stiut ca inainte de ‘revolutie’ acronimul partidului comunist era ‘tradus’ ca Pile Cunostiinte Relatii. Cat de actual e azi acest acronim? Oare odata ce organizatiile vechi au devenit unele noi, au disparut aceste metehne? …Ori s-au modernizat si au devenit ‘metehne noi’
Sunt oare dominante azi in continuare aceste tratamente preferentiale? Exista oare o relatie tip doza-efect in boala PCR?…Se raspandeste aceasta maladie cu atat mai repede cu cat exista mai multe cazuri pe care le vedem in fiecare zi? Contribuie oare semnificativ raspandirea acestor tratamente preferentiale la cresterea prevalentei unor comportamente antisociale la adolescentii de azi?
urmareste aici un minut de interviu (postexperiment) cu unul dintre ‘gardienii’ inchisorii Stanford