Parintii pot fi buni coterapeuti in anxietatile copiilor
Studiile arata ca, atat la copil, cat si la adult, anxietatea afecteaza in mod automat cum percepem fetele celor din jurul nostru, cum percepem mirosurile si ne tulbura chiar si echilibrul corporal. De exemplu, este demonstrat ca exista un “miros al fricii” , iar persoanele care experimenteaza sentimente de neliniste, pot sa perceapa mirosurile neutre din incapere ca fiind unele neplacute, alimentand un cerc vicos ce ar putea sa intareasca starile anxioase sau depresive (Krusemark & Li, 2013). Mai este demonstrat ca nelinistea poate sa determine cat de aproape sau departe stam cand conversam si faptul ca anxietatea ne poate face sa ne simtim ametiti fara un motiv aparent (Bart et al 2009).
In schimb, atat modificarea activitatii fizice, cat si a modului in care gandim in mod automat, au aratat ca reduc nivelul de anxietate. Cu alte cuvinte, desi partial nivelul anxietatii noastre este in mostenirea genetica, o parte semnificativa poate fi influentata atat de propriul comportament, cat si de al celor din jurul nostru…si in special al parintilor. Copiii sunt mult mai susceptibili de a fi anxiosi atunci cand parintii lor sunt mai putin sensibili emotional si eventual afiseaza un nivel ridicat de indoiala (Budinger et al 2012).
Dar parintii pot fi si co-terapeuti eficienti in tratarea tulburarilor de anxietate la copii, sustine un studiu publicat in numarul din decembrie al British Journal of Psychiatry. Intre 5 si 10% dintre copii sufera de diverse tulburari de anxietate, iar prezenta acestor ‚nelinisti’ poate sa sporesca riscul aparitiei ulterioare a unor simptome depresive sau a abuzului de substante.
Un grup de specialisti de la Universitatea Reading Marea Britanie au incercat sa vada daca cei mici cu varste de 7-12 ani ar putea beneficia de un program care sa-i implice mai mult pe parinti in psihoterapia cognitiv comportamentala aplicata. Autorii au fost bucurosi sa constate ca in cadrul grupului de 200 de copii evaluati, cei ai caror parinti au beneficiat doar de o scurta introducere in programul de masuri de combatere a anxietatii au avut parte de mai putine sanse de recuperare comparativ cu copiii ai caror parinti au fost asistati integral pe perioada a 12 saptamani de catre un psihoterapeut.
Lucrul cu parintii indrumati de psihoterapeut pune procedurile de combatere a anxietatii in contextul activitatilor cotidiene si imbunatateste comunicarea parinte-copil. Programul complet al acestui studiu a inclus 4 sesiuni fata in fata si 4 sesiuni telefonice cu psihoterapeutii – in total 320 de minute.
Copiii ce au facut parte din programul complet ghidat de asistenta parentala au avut de peste doua ori mai multe sanse de recuperare de la orice diagnostic de anxietate (34%) fata de cei la care ghidajul parental a fost unul scurt (15%) si de trei ori mai multe sanse de recuperare fata de copiii ce nu au inceput psihoterapia pe parcursul celor 12 saptamani si au fost evaluati intr-un grup ‚in asteptare’.
In plus, peste trei sferturi dintre copiii din grupul cu ghidaj psihoterapeutic complet au mentionat imbunatatiri ‚mari’ sau ‚foarte mari’ ale starii generale de bine a copilului, fata de doar un sfert din grupul ce astepta initierea psihoterapiei. De fapt, chiar si in grupul cu ghidaj psihoterapeutic parental scurt, starea generala de bine a copiilor la 12 saptamani a fost de peste doua ori mai buna comparativ cu cea a celor ce nu au inceput sesiunile de psihoterapie.
In cazul in care doresti sa fii si tu un bun coterapeut te astept la seminarul despre educarea in echipa. Cere mai multe detalii la adresa de email wings.romania@gmail.com sau apeleaza 0724 232 893 Rares Ignat.
Br J Psychiatry . 2013; 203:436-444 , 401-402