Amintiri contaminate sau raspunsuri induse
T. se intorcea impreuna cu logodnica sa de la o cina romantica, cand o masina a politiei i-a oprit pe dreapta. Masina lui se potrivea exact cu descrierea facuta in acea seara de o ‘autostopista’ ce a fost violata. Cum si T. aducea oarecum descrierii facute de victima, politistul i-a facut o poza, care ulterior a fost identificata de femeia respectiva ca fiind “cea mai apropiata de violator”. Ulterior in timpul procesului ce a inceput, victima a declarat “sunt absolut sigura ca el e violatorul”. Familia lui a protestat…logodnica si-a pierdut cunostiinta in sala de judecata, dar T. a fost condamnat si incarcerat.
Un jurnalist insa nu a crezut povestea si a reusit in cele din urma sa identifice violatorul, ce a marturisit si alte 50 de violuri. T. a fost eliberat, si in varianta fericita a povestii totul ar fi reintrat in normalitate. Insa din pacate, amaraciunea si furia continua a lui T. l-au impiedicat sa-si gaseasca din nou un loc de munca si sa-si refaca viata. Acesta e momentul in care Elizabeth Loftus, cotata in 2002 ca fiind unul dintre cei mai influenti 100 de psihologi, a inceput sa studieze mecanismul amintirilor false, si a constatat ca in SUA existau la vremea aceea cateva sute de persoane incarcerate pe nedrept ca urmare a acestui mecanism.
Intr-un experiment, Elizabeth a solicitat participantilor sa urmareasca o secventa video si sa evalueze viteza care o avea o masina in momentul producerii unui accident. O parte dintre participanti au fost intrebati: Ce viteza avea atunci cand masinile s-au lovit (hit each other)? ..iar ceilalti au fost intrebati ce viteza avea atunci cand masinile s-au izbit (smashed)? Persoanele din grupul cu intrebarea ce includea un atribut asociat vitezei (izbit- smashed) au apreciat o viteza medie de 66km/h fata de viteza de 55km/h in celalalt grup. In plus, un procent dublu dintre cei din grupul cu raspunsul indus au declarat ca au vazut si cioburi pe jos in urma accidentului (32% fata de 16%).
Un alt experiment similar a implicat vizionarea unui accident in care o masina nu se oprea la o intersectie ce avea semnul STOP. Dupa vizionarea filmului, au fost puse doua intrebari: Ati observat ca masina rosie nu a cedat trecerea la intersectie asa cum trebuia sa o faca si s-a produs un accident? si Ati observat ca masina rosie a produs un accident? In grupul cu intrebarea ce inducea raspunsul legat de cedarea trecerii mai multe persoane au afirmat ulterior ca la intersectie era un semn de cedeaza trecerea si nu un semn STOP, cum era in realitate.
Un experiment recent a inclus soldati americani ce au fost intervievati intr-o maniera intens agresiva, timp de jumatate de ora, pentru a vedea cum ar reactiona in cazul in care sunt capturati de inamic. La un interval de timp dupa interviu, au fost solicitati sa identifice persoana ce s-a purtat ostil cu ei in timpul interviului. Multi din grupul celor ce au primit o intrebare cu un raspuns indus au identificat in mod eronat persoana ce i-a abuzat in timpul interogatoriului si au ales pe cineva ce nu aducea nici pe departe cu persoana in cauza.
Experimentele lui Elizabeth Loftus au aratat ca atunci cand oferi oamenilor informatii false despre unele evenimente, in care au fost implicati intr-un fel sau altul, poti sa le distorsionezi, sa le contaminezi sau chiar sa le modifici amintirea acelor evenimente. Aceasta constatare a fost confirmata si de alte studii ce au confirmat cat de usor este sa contaminezi amintirile din copilaria unei persoane – studii ce au implantat amintirea ca in copilarie persoana ‘s-a pierdut in mall’…’era sa se inece si a fost salvata de un salvamar’…’a fost atacata cu brutalitate de un caine infiorator’. Aproximativ jumatate dintre persoane au ‘muscat momeala’ experimentului si s-au declarat convinse de realitatea amintirii induse.
Dezinformarea e azi peste tot….mass-media a devenit tot mai experta in a manipula perceptia noastra. Cu cat o persoana e mai carismatica in discursul ei, cu atat sansa ca perceptia noastra sa fie abuzata e mai mare. O sa spuneti…’Vrei sa spui ca nu trebuie sa avem incredere in astfel de persoane?’ Nu…dar indiferent de faptul ca o persoana stie sa vorbeasca cu suficienta convingere si ne prezinta “realitatea” intr-o anumita lumina, e folositor sa dedicam suficienta importanta filtrului gandirii obiective, ce ia in considerare pozitiile tuturor partilor implicate, avand in vedere tocmai aceasta tendinta de a cadea pe nesimtite prada distorsiunilor.
Surse: International Journal of Law and Psychiatry Jan 2013 – blog.ted.com