Încărcarea cognitivă si scurtăturile mintale
Ce e încărcarea cognitivă?
Încărcărea cognitivă ne explică felul în care procesăm informațiile. Explică arhitectura noastră cognitivă.
Felul în care ne raportăm la informațiile din jurul nostru parcurge 3 filtre. Primul filtru, memoria senzorială, are a face cu senzațiile primite de cele 5 simțuri. Simțurile noastre nu rețin tot ce ar putea reține. Memoria senzorială filtrează doar informațiile de care suntem interesați, și lasă să treacă spre memoria de lucru o cantitate mai mică de elemente. Ca atare, uneori intenționat și alteori inconștient, filtrăm negativ anumiți stimuli, ce sunt prezenți în realitate.
Un al doilea filtru apare în memoria de lucru, ce procesează informațiile furnizate de memoria senzorială. In medie, 5 din 9 ‘unități informaționale’ din memoria de lucru ajung să fie stocate în memoria pe termen lung, al treilea nivel de filtrare. Aici, informatia e clasificată în diverse categorii, pe baza schemelor cognitiv – emoționale. Pe aceste categorii de scheme îți bazezi reacțiile comportamentale.
John Sweller a definit „încărcarea cognitivă” ca acea cantitate de informaii ce poate fi reținută la un moment dat de memoria noastră de lucru. Atunci când memoria noastră de lucru, prin definiție limitată, e supraîncărcată, sunt utilizate scurtături mintale, mai rapide, ce ne consumă mai puțină energie.
Sunt aceste scurtături mintale folositoare?
Desi folositoare de multe ori, scurtăturile mintale ne pot predispune la a dezvolta anumite prejudecăți cognitive. Pot predispune la existența unor ‘cărări bătătorite’ la nivel cerebral, care ne pot împiedica să vedem imaginea obiectivă, de ansamblu.
Putem deveni părtinitori în legătură cu o anumită ‘imagine mintală’ ce o dezvoltăm rapid, automat, intuitiv. De exemplu, putem judeca emoțional, acționând mai degrabă pe baza a ceea ce ne spun emoțiile să facem, decât pe baza a ceea ce e eficace pentru noi. Sau putem să nu acționam deloc într-o situație, supraestimând probabilitatea unor evenimente nedorite, ce ne vin ușor în minte.
Facem asta pentru că alternativa ar fi să consumăm mai mult efort cognitiv, într-un proces de prelucrare cerebrală logică, deci mult mai lentă. Însă atunci când sistemul rapid domină procesul decizional, gândirea părtinitoare poate afecta rezolvarea problemelor complexe. Pentru că problemele complexe, de cele mai multe ori nu au o soluție simplă, oricât de atractiv ar fi pentru noi să credem asta.
Soluții simple la probleme complexe
În viață cotidiană există însă azi anumiți indivizi ce oferă soluții simple la probleme complexe. Și în special la problemele complexe ce au un impact emoțional intens asupra audienței. Sunt persoane ce arată rapid cu degetul ‘singurii vinovați’.
Iar în fața unei procesări rapide, superficiale, poate fi acordată o atenție disproporționată informațiilor mai importante emoțional. În timp ce detaliile critice, cu un impact emoțional mai redus, pot fi ignorate. În special atunci când discursul se adaugă unei presupuneri personale preexistente. Pentru că mecanismul autoconfirmării e din păcate, de departe, cea mai frecventă prejudecată umană. Ca oameni, avem tendința de a evalua preferențial acele informații ce corespund cu ceea ce credem deja în sinea noastră. Avem tendința să devalorizăm sau să ignorăm dovezile ce susțin contrariul.
Atunci când nivelul de încărcare cognitivă ajunge să fie depășit, suntem mai predispuși către aceste prejudecăți… și către altele.
Un răspuns simplu la întrebarea: Cine e de vină?
De exemplu, sistemul decizional rapid, intuitiv, intră în acțiune mai frecvent atunci când ai de ales intre 2 opțiuni prestabilite – chiar dacă varianta mai utilă ție ar putea fi o a treia. Deasemenea, o informație inițială pe care ai auzit-o și ai acceptat-o intuitiv e favorizată în fața unei informații ulterioare. Chiar dacă cea din urmă poate fi mai logică, mai înțeleaptă, decât prima. E tot că urmare a evitării unui consum energetic suplimentar pentru procesul de adaptare, când e posibil ca încărcarea cognitivă să fie depășită.
Iar atunci când informația a ajuns să fie stocată în memoria pe termen lung, sub forma de schemă cognitiv-emotională, de exemplu: ‘X e clar de vină pentru acel lucru’, reacția ta comportamentală imediată e mult mai probabil să fie asociată schemei cognitive deja existente.
Și deloc în ultimul rând, prin favorizarea gândirii rapide față de cea lentă, înțeleaptă, poți considera că o lipsa de acțiune sigur dăunătoare e semnificativ mai acceptabilă decât o acțiune pe care ți-e mai dificil să o analizezi, care ar putea fi potențial dăunătoare. De exemplu, ai putea să nu iei un examen pentru că ai ales să nu te prezinti (un esec sigur prin lipsa actiunii), în loc să alegi să mergi la examen și să ai o sansa să-l iei, chiar dacă ai putea să și eșuezi. Asta se întâmplă pentru că acțiunea ar necesita mai mult efort cognitiv pentru a fi inițiată și justificată.
Ce putem face?
Cu alte cuvinte, în încercarea de a conserva anumite resurse limitate, în încercarea de a nu depăși încărcarea cognitivă, preferăm explicații simple pe care să ne bazăm deciziile. Acceptăm informații incomplete sau distorsionate, venite adeseori din partea unor buni vânzători de astfel de explicații. E poate principalul motiv pentru care au un succes rapid astfel de persoane. Am văzut ce s-a întâmplat recent la alegerile anulate.
Ce putem face? În primul rând poate, să nu credem fără a cerceta atunci când suntem în fața unor afirmații miraculoase, de genul: O să rezolv problema asta complexă în 24 de ore.
E adevărat că-ți ia ceva timp și resurse pentru a încerca să vezi imaginea de ansamblu și a nu da vina imediat pe cei ce-ți generează trăiri emoționale negative. Dar a activa procesul de gândire lentă te ferește de multe ori de dezamăgiri viitoare. Sau chiar de consecințe și mai negative emoțional, ce pot apărea pe termen lung.
A activa procesul de gândire lentă în fața unui asemenea ‘vânzător de iluzii’ presupune să-ți pui întrebări de genul: Ce competențe relevante are această persoană, legat de ceea ce afirmă? A prezentat persoana dovezi clare pe care isi bazează explicațiile? Cât de obiective sunt acele dovezi? Exista ceva ce nu văd aici? Sau ceva ce persoana lasă intenționat înafară discuției?
E important să învățam să nu catalogăm imediat un context până nu am clarificat acel context. Așa că oferă-ți timp pentru aceste clarificări. Pentru că procesul de gândire lentă adesea poate presupune și să înveți lucruri pe care nu le cunoști încă. Și din punct de vedere informațional și din punct de vedere al interacțiunilor emoționale interpersonale. Iar dacă ai nevoie de un sprijin în acest proces, poți apela și la sesiunile de psihoterapie.