Ce alegem sa vedem?
Se intampla ca atunci cand privim o situatie sa avem in minte o imagine ideala a ‘ce ar putea fi’. Este bine ca tindem mereu catre mai bine, dar daca suntem prea optimisti in ceea ce priveste capacitatea de schimbare a unei situatii riscam sa fim repede dezamagiti si sa ne gandim destul de devreme la ‘cat de mult suferim’ ca urmare a acestei dezamagiri. Cu cat suntem mai obisnuiti sa actionam pentru o schimbare in bine si sa ne asumam meritele schimbarii, cu atat suntem mai predispusi sa ne simtim fie vinovati, fie oropsiti atunci cand schimbarea nu se produce in ritmul pe care-l asteptam.
In astfel de situatii ne poate ajuta sa constientizam mai bine ca nu tot ceea ce se intampla are o legatura cu propria persoana. ‘Sansa’ sau norocul pe care-l are o persoana sau alta este in mod evident o realitate, insa dupa cum spune si C. Jung „nu suntem ceea ce ni se intampla ci suntem ceea ce alegem sa devenim in urma a ceea ce ni se intampla”. Aceasta alegere incepe chiar din momentul in care suntem prea optimisti sau prea pesimisti in legatura cu rezultatele obtinute.
Daca suntem prea pesimisti riscam sa nu avem incredere in actiunile pe care le intreprindem si sa esuam inainte de a incepe. Daca suntem prea optimisti riscam sa pierdem din vedere ca de cele mai multe ori ‘greul e radacina usorului’ dupa cum spun taoistii. O persoana ce nu e nici prea pesimista, nici prea optimista va incerca sa faca ceea ce-i sta in putinta pentru a obtine schimbarea si nu se va descuraja cand asteptarile nu-i sunt indeplinite.
O persoana cu aceasta atitudine este placut surprinsa atunci cand lucrurile se schimba cu adevarat in bine, poate sa sarbatoreasca si ‘victoriile marunte’ ce sunt inca departe de asteptarile sale si nu face o tragedie din lipsa unei schimbari, incearcand in continuare sa gaseasca noi cai pentru schimbare. Pentru a ajunge insa la acest tip de echilibru e important sa ne dam seama ce anume dorim cu adevarat sa schimbam. Cat de bine stim oare sa ‚vedem’ ceea ce vrem sa schimbam?
Nu rareori in cadrul cuplului sau familiei este posibil ca principala sursa a tensiunilor sa ramana de fapt ascunsa, sa nu fie ‘vazuta’. Psihoterapeutul va poate ajuta sa o recunoasteti si sa o acceptati. In fond, “nimic nu poate fi schimbat atat timp cat nu e acceptat” (C.Jung)