Circumstantele si bunul samaritean
Se intampla sa etichetam personalitatea unei persoane dupa comportamentul ei intr-o anumita situatie fara insa a evalua suficient rolul circumstantelor in generarea acestui comportament. Este clar ca personalitatea noastra va influenta modul in care actionam dar factorii situationali pot anihila uneori aproape complet tiparul personalitatii.
Prima cercetare psihologica ce a evaluat impactul circumstantelor asupra modului in care actionam, a utilizat pilda Bunului Samaritean, cea despre evreul jefuit si batut de banditi, ignorat de un preot si un corator ce au trecut pe langa el dar ajutat de un samaritean, ce in mod obisnuit era dispretuit de evrei. Mai multi studenti (67) de la un seminar teologic au fost rugati (individual) sa sustina un discurs vocational dar nu inainte de a completa un chestionar de personalitate (cu o sectiune speciala pentru gradul de religiozitate) intr-o sala alaturata amfiteatrului in care urmau sa vorbeasca.
Coordonatorii cercetarii au creat in sala respectiva, in mod aleator, trei circumstante ce au determinat un nivel diferit de presiune psihica asupra participantilor la studiu: Graba mare – Oh…ai intarziat la discurs, ne asteptau acum cateva minute, ar fi bine sa ne punem in miscare. Graba medie – Cred ca sunt gata pentru discurs, asa ca va rugam sa mergeti acum. Graba redusa – Mai sunt cateva minute pana o sa fie gata pentru discurs insa ai putea sa incepi sa te indrepti catre amfiteatru. Pe drum spre amfiteatru fiecare student a dat peste o persoana ce parea ca se simte foarte rau, era incovoiata, cu ochii inchisi si tusea serios. Oare cati dintre viitorii preoti s-au oprit sa ajute persoana suferinda? Au avut vreun rol cele 3 tipuri de circumstante in modelarea ajutorului acordat?
Per ansamblu 4 din 10 studenti la seminar s-au oprit si au incercat sa ajute suferindul iar circumstantele au avut un rol hotarator asupra procentului celor ce au oferit un sprijin inainte de a-si sustine discursul vocational. Doar 1 din 10 dintre cei la care a fost indusa o ‘graba mare’ s-au oprit pentru a ajuta, mai putin de jumatate (45%) dintre cei carora le-a fost indusa o ‘graba medie’ si 6 din 10 dintre cei care percepeau ca nu trebuie sa fie foarte grabiti. Interesant e si faptul ca gradul de religiozitate si chiar gandul la pilda Bunului Samaritean (unii participanti au fost rugati sa includa in discursul lor aceasta pilda) nu a influentat foarte mult efectul dat de context, de presiunea timpului, doar 53% dintre acestia au acordat ajutor persoanei fata de media generala de 40%.
Reflecta insa asta oare cu adevarat faptul ca personalitatea celor ce nu s-au oprit nu e una potrivita cu o meserie ce are in prim plan ajutorarea semenilor? As spune ca e greu de dat un raspuns doar dupa modul in care actioneaza o persoana intr-un anumit context. E adevarat ca aceasta reactie poate sa ofere unele sugestii insa complexitatea circumstantelor de aparitie e bine sa fie luata in considerare, deoarece e usor sa fim subiectivi in evaluarile noastre. De exemplu, este posibil ca cel putin o parte dintre cei ce s-au indreptat catre amfiteatru sa fi fost atat de absorbiti in notitele pregatite incat sa nu fi vazut efectiv persoana in cauza.
Si atunci cand luam decizii e posibil sa fim influentati in mod subiectiv de mai multe prejudecati ce tin de evaluarea circumstantelor. De exemplu, atunci cand avem o ipoteza in a carei veridicitate credem, evitam cu buna stiinta informatiile ce infirma aceasta ipoteza si cautam cu preponderenta acele informatii ce o confirma. Mai avem tendinta de a ne baza prea mult deciziile si evaluarile pe diverse ‘ancore’, bucati de informatii (de obicei primele receptionate) iar cercetarile recente au arata ca aceasta ‘cramponare’ a evaluarii pare sa fie asociata mai frecvent cu starile de tristete. Nu in ultimul rand, azi evaluarile noastre au devenit tot mai influentate de tehnologia moderna ce uneori poate sa fie si ea o sursa semnificativa de subiectivitate circumstantiala, dupa cum arata un studiu publicat luna mai in Journal of Business and Psychology.