Anxietatea sociala si confirmarea partinitoare
Ce e confirmarea părtinitoare?
Tendința de confirmare părtinitoare e tendința de a căuta cu precădere informații care să-ţi confirme o opinie preconcepută. E tendinţa de favoriza doar anumite părţi ale unei interacţiuni sau ale unui context. E tendinţa de a interpreta anumite acţiuni doar în felul care susţine punctul tău de vedere. Uneori asta poate genera chiar un blackout total al existenţei unor acţiuni, persoana remintindu-şi doar ce corespunde percepţiei anterior formate.
Confirmările părtinitoare sunt descrise încă din antichitate. Un exemplu ce poate fi descris pe scurt e cel al regelui grec Cresus, ce a întrebat oracolul din Delphi dacă să invadeze sau nu Persia. Oracolul a răspuns: Dacă vei face asta vei distruge un mare regat. Interpretând mesajul printr-o confirmare părtinitoare, Cresus invadează Persia dar îşi distruge de fapt propriul regat.
Ce poate ajuta în cazul confimarilor părtinitoare?
Chiar dacă aparent tendința de confirmare părtinitoare oferă şi unele avantaje, ea influenţează mai ales negativ deciziile unei persoane. Unele dintre efectele negative le-am subliniat şi în urmă cu 5 ani în postarea: Confirmările şi depresia. În urmă cu 2 ani am scris şi despre rolul confirmărilor părtinitoare în apariţia geloziei. E probabil tipul de judecată părtinitoare ce o întâlnesc cel mai des în practică. În cabinetul psihologic tendința de confirmare părtinitoare poate sta frecvent la baza polarizării emoţionale fiind adesea sursa menţinerii unor dezacorduri extreme.
Tocmai de aceea, poziţia obiectivă a unui psihoterapeut poate ajuta. De exemplu, psihoterapeutul poate ajuta la evidenţierea unor corelări iluzorii, ce apar atunci când persoanele percep o asociere falsă între evenimente sau situaţii. De asemenea sprijină persoana să nu generalizeze anumite evenimentele din trecut. Sau poate sublinia modul în care persoana perseverează în credinţa adânc înrădăcinată, în pofida lipsei unor argumente obiective
Corelarea dintre confirmările părtinitoare şi anxietatea socială
Un studiu publicat recent în revista Emotion demonstrează felul în care sunt corelate confirmările părtinitoare cu anxietatea socială. Cercetătorii au demonstrat că persoanelor ce sunt afectate mai mult de anxietatea socială le e mai greu să-şi desprindă privirea de la fotografia unor persoane cu o mimică supărată pentru a şi-o îndrepta către o persoană cu o mimică fericită.
În trecut specialiştii au lansat ipoteza că persoanele cu anxietate socială nu reuşesc să facă faţă interacţiunilor din viaţa cotidiană ca urmare a atenţiei lor generale deficitare la semnalele sociale ce nu sunt negative. Cercetarea actuală contrazice idea că persoanele cu anxietate socială au un deficit general al atenţiei. Demonstrează că de fapt, persoanele ce suferă de neîncredere în sine şi nelinişti în contextele sociale au mai degrabă au un control atentional atipic.
Atenţia lor, ce nu pare a fi afectată la un nivel general, e mai degrabă deturnată cu precădere de stimulii ce confirmă scenariile ameninţătoare. Cu alte cuvinte par a-şi confirma într-un mod părtinitor opiniile preconcepute. În absenţa unor intervenţii de restructurare cognitivă, de redefinire a percepţiilor subiective, aceasta atenţie părtinitoare generează şi menţine anxietatea socială.