Confirmarile si depresia
Subiecte controversate exista de cand e lumea si pamantul. Pe la inceputul secolului 19 medicii tratau majoritatea bolilor cu ajutorul clismelor si al sangerarilor voluntare, convinsi fiind ca acestea sunt eficace. Unii pacienti se faceau bine in urma ‘tratamentului’ iar ceilalti erau in mod convenabil ignorati de statisticile de la acea vreme, ce urmareau in principal autoconfirmarea utilitatii acestor proceduri.
In mod similar avem uneori opinii preformate legate de diverse aspecte…de farfuriile zburatoare, de efectele profund nefaste ale vaccinurilor, de posibilele roluri jucate de politicieni sau pur si simplu despre ce ar face sau ce ar gandi o persoana cunoscuta. Uneori exista dovezi solide pe care ne bazam aceste perceptii dar de multe ori suntem expusi unui proces de autoconfirmare, ce elimina constient sau subconstient dovezile ce nu corespund convingerii noastre.
Aceasta tendinta exagerata de a ne autoconfirma propria opinie si a ignora ceea ce nu se potriveste cu propriul punct de vedere, poate sa ne coste, la propriu. De exemplu, un studiu recent a aratat ca brokerii ce au cautat in mod preferential sa-si autoconfirme propriile opinii au fost cei ce au castigat cei mai putini bani pentru investitorii lor.
A nu fi prea indragostit de propria opinie, a nu cauta cu staruinta doar dovezi care sa-ti confirme propriile convingeri presupune insa sa doresti cu adevarat sa afli ceea ce au ceilalti de spus despre parerile tale, sa fii mai deschis si la alte ipoteze decat cele pe care ti-ai construit credintele.
Multe persoane cer feedback din partea celor din jur, insa modul in care acestea reactioneaza la feedback nu este identic. Persoanele ce poseda suficienta stima de sine isi insusesc in mod normal un feedback critic, chiar daca provoaca sustinerea acestuia cu argumente. In schimb, persoanele cu o stima de sine scazuta sunt mai degraba ranite de feedbackul negativ.
Adesea, in mod ironic, persoanele inclinate catre depresii depun eforturi considerabile de a verifica daca auto-perceptiile lor negative sunt corecte, doar in incercarea de a declansa o interactiune cu partenerii de discutie care sa le infirme opiniile. Feedbackul critic poate adesea sa-i raneasca, iar un studiu recent a aratat ca sensibilitatea la respingere si dependenta de confirmarea celor din jur pot fi direct proportionale cu riscul dezvoltarii depresiei.
In acest nou studiu cercetatorii au evaluat initial sensibilitatea la respingere (a 66 de persoane) iar apoi a fost urmarita frecventa dezvoltarii depresiei si a stresului in urmatoarele 4 luni. Rezultatele au aratat ca stresul poate functiona ca un factor ce faciliteaza transformarea comportamentului disfunctional de sensibilitate la respingere in simptome depresive.
Este stiut faptul ca persoanele sensibile la respingeri par a fi mai susceptibile de a interpreta deficitar semnalele sociale ambigue, corelandu-le in mod consecvent cu frica lor de respingere. Ele nu doar percep semnalele ambigue ca o autoconfirmare a propriilor temeri de respingere sociala dar le si exagereaza in mod semnificativ si le asteapta inainte de se produce.
Persoanele mai sensibile la respingeri, ce cauta in permanenta confirmari din partea celor din jur, au si o probabilitate sporita de a rupe o relatie romantica si de a nega complet propria responsabilitate in generarea conflictului. Sprijinul oferit de psihoterapia sistemica poate ajuta cuplul sa ‚vada’ ca intr-o relatie „nu exista partener neimplicat” iar problemele unui partener pot masca adesea problemele celuilalt sau/ si pot fi mentinute in mod inconstient de ambii parteneri implicati in relatie.
Sursa: Psychiatry 77(1) 2014 – Washington School of Psychiatry