Exista mame schizofrenogene?
Citesc un comentariu la un caz tragic, de care am dat intamplator pe net, cautand mai multe informatii despre asa numitele ‚mame schizofrenogene’. O jurnalista „plina de viata, deosebit de inteligenta”, cu un apartament intr-o zona de lux, o masina scumpa, o cariera promitatoare si aparent o personalitate structurata, isi ucide mama si apoi se sinucide. La 44 de ani, femeia trecuse printr-un divort si nu era intr-o relatie stabila dar convietuia de mai multa vreme cu un barbat. Dupa despartirea de acesta, femeia face un atac de panica si apoi o cheama pe mama sa locuiasca impreuna in apartamentul ei.
Evaluarile din mass media s-au concentrat mai ales pe profilul psihopatologic al jurnalistei, ce in ultima vreme fuma foarte mult, era foarte irascibila si chiar reclamase ca i se fura identitatea, semn al unui delir. Chiar daca simptomele dezechilibrului psihic au fost bine subliniate de psihologi la vremea aceea, mi-a atras atentia si comentariul unei persoane, ce oferea o privere asupra intregului sistem familial.
Persoana mentiona ca mama jurnalistei era o fire autoritara, ce de-a lungul timpului i-a limitat considerabil acesteia spatiul intim, personalitatea si reperele in viata. In dorinta mamei de a se autovalida prin intermediul fiicei sale, i-a inoculat nu doar idea ca „nu mai e nimeni ca ea” dar si faptul ca „barbatii sunt buni doar ca sa ii ridice statutul social si sa-i ofere bogatii”. Posibil „abuzata emotional, verbal si fizic” in timpul copilariei, jurnalista pare ca a dezvoltat o relatie simbiotica cu mama ei, ce nu a uitat sa-i sublinieze ce mult „a investit in ea, asteptand apoi laurii si faima” fiicei. Aceasta „parazitare emotionala” poate face ca persoana sa nu-si dezvolte o identitate proprie, ci mai degraba o dependenta fata de parinte, bazata mai ales pe vinovatie. Desi in aparenta relatia cu mama ei era una de iubire si atasament, e foarte posibil ca in interiorul sistemului familial conflictele intense sa fi existat de mult timp, daca nu aproape dintotdeauna – un nivel conflictual intretinut de o mama dominanta, rece, manipulatoare, o ‚mama schizofrenogena’, daca ar fi sa folosesc termenului propus in 1948 de Frieda Fromm-Reichmann, contemporana lui Freud.
Probabil ca relatia dintre cele doua femei nu a atins stadiul de relatie adult-adult, ci a ramas in stadiul unei relatii de dependenta parinte-copil. Intr-o astfel de situatie, principalul mecanism de viciere relationala si stimulare a aparitiei unor simptome patologice sau chiar a schizofreniei, ar putea fi prezenta unei duble legaturi, descrisa de Bateson in 1956.
Bateson sugereaza ca interactiunile parinte-copil, bazate pe prezenta unui mesaj confuz de tip legatura dubla (double-bind), il impiedica pe cel mic sa-si dezvolte o constructie coerenta a realitatii. Mesajul de tip double-bind include o comunicare simultana, contradictorie, a doua mesaje opuse: o interdictie la un palier al comunicarii (verbal sau nonverbal) si un mesaj opus (de aprobare) la un palier diferit al comunicarii. De exemplu: Aflat in vizita la specialist, copilul isi pune bratele in jurul umerilor mamei aflata pe scaun iar aceasta se incordeaza si ii transmite o interdictie, prin semnalele corporale si mimica. Cand copilul se retrage, ca urmare a respingerii nonverbale, mama ii spune: ‘ei, nu ma mai iubesti?.
Cum a fi adult nu e sinonim cu a fi suficient de matur emotional, din pacate aceste legaturi duble comunicationale pot fi prezente si in cazul interactiunilor dintre doua persoane adulte. De exemplu, o mama poate sa-si indemne verbal fiica sa se marite insa sa planga mai mereu ca o va lasa singura si ce greu o sa-I fie.
Desi studiile nu au reusit sa demonstreze prezenta unei legaturi cauzale directe intre ‘mamele schizofrenogene’ sau legaturile duble si aparitia unei schizofrenii, sau a altor patologii, este evident ca prezenta unor astfel de dependente confuze si iubiri conditionate favorizeaza aparitia dezechilibrelor psihice, ce pot imbraca variate forme de manifestare.
E important ca in relatia parinte-copil sa fie evitate pe cat posibil aceste mesaje duble si sa-i fie oferit celui mic suficient spatiu pentru a-si dezvolta o personalitate care sa nu fie dependenta de parinti. El are nevoie sa-si stabileasca o identitate proprie si sa nu se simta vinovat sau responsabil de a achita ‘investitiile’ facute de parinti. Iar pentru a sublinia in mod plastic importanta acestei diferentieri, o sa inchei prin a mentiona ca trupul jurnalistei din povestea de mai sus, a fost gasit in baie, cu usa incuiata, iar al mamei sale in sufragerie – o separare postuma din pacate.