Miscarea si deprinderea de noi abilitati in ADHD
“Stai jos si incearca sa te concentrezi odata” e ceea ce au strigat pana acum parintii si dascalii frustrati catre copiii cu simptome de tipul tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie (ADHD). Iata insa ca o rezultatele unei cercetari recente a Universitatii Central Florida arata ca un copil cu astfel de simptome ajunge sa invete mai bine daca este lasat sa se miste in timpul procesului de invatare.
‘Fosgaiala’ (agitatia) in banca, balansarea piciorului sau bataile din laba piciorului par a-i ajuta pe acesti copii sa-si aduca mai bine aminte informatiile si sa le integreze in sarcini cognitive mai complexe, sustin specialistii.
Pana acum, interventiile clasice in ADHD au urmarit in special reducerea nivelului hiperactivitatii caracteristice, insa se pare ca indeplinirea acestui obiectiv nu e de mare ajutor in procesul deprinderii de noi abilitati. Bineinteles ca mesajul nu este ca acesti copii ar trebui sa alerge in jurul camerei cat timp invata, insa in momentul in care este permis un nivel minim de activitate, care sa le permita o vigilenta mai buna, invatarea are de beneficiat.
Astfel, o idee sugerata de aceasta noua cercetare e de a permite acestor copii sa utilizeze in timpul invatarii biciclete ergonomice sau sa le permita sa stea pe mingi gonflabile mari pe care sa se poata misca de sus in jos.
Noul studiu, care a implicat o comparatie intre performantele scolare ale memoriei de lucru a 29 de copii diagnosticati cu ADHD si 23 fara tulburari clinice (8-12 ani), a ajuns la concluzia ca miscarea excesiva, ce este de mult timp o eticheta ce se credea a fi asociata in mod permanent cu nivelul suferintei intitulate ADHD, apare de fapt in momentul in care copilul este supus unei suprasolicitari a functiilor executive de la nivelul creierului.
Invațarea si ințelegerea unor lucruri noi, includerea unor raționamente neobisnuite pentru cel mic, duc la declansarea acestei hiperactivitati, ce deserveste in consecinta un scop anume. Specialistii au ajuns la concluzia ca atunci cand acesti copii sunt in miscare, functioneaza mai bine, deoarece aceasta miscare ii ajuta sa-si mentina starea de vigilenta. In mod contrar, la copiii fara simptome de tipul ADHD, prezenta miscarii a dus la o performanta mai slaba.
Copii si adolescentii ce dezvolta simptome de tipul ADHD au nevoie si de repere clare din partea mediului educational inconjurator. E la fel de important ca ei sa fie ascultati si intelesi, lasati sa aleaga pentru a-si dezvolta independenta dar in acelasi timp e nevoie ca mesajele ce vin din partea celor din jur sa fie consecvente. In cadrul sesiunilor de psihoterapie parintii pot dobandi notiuni de parenting care sa le fie de folos in a transmite ‘mesaje pe aceeasi lungime de unda’, pentru a obtine mai usor performanta dorita.
Journal of Abnormal Child Psychology April 2015