Paradoxul lui Solomon
Placerea pe care o resimtim atunci cand admiram o pictura sau o sculptura nu deriva doar din aspectul perceput de simtul vizual sau de cel tactil, ci este conditionata si de convingerile noastre despre ce reprezinta aceste opere…despre istoria din spatele creatiei, despre ceea ce vedem doar cu ‚ochii mintii’.
Tocmai de aceea un inlocuitor perfect al unei tablou celebru sau o copie perfecta a unei statui de Michelangelo nu va avea niciodata valoarea originalului…iar acest aspect nu e doar ceva legat de nivelul de snobism al fiecarei persoane. Azi aceasta subiectivitate a perceptiei e mai usor de demonstrat prin tehnicile moderne de scanare cerebrala cum este rezonanta magnetica functionala.
E deja cunoscut experimentul in care mai multe persoane au avut de evaluat ‚mai multe sortimente de vin’, in timp ce scanerul cerebal evalua gradul de excitabilitate al diverselor zone. In realitate, vinul baut in interiorul aparatului era acelasi si doar informatiile citite despre vin pe monitor prezentau vinul intr-un mod diferit, ca un vin nobil si scump sau ca un vin mai modest. Atunci cand participantii au avut impresia ca vinul servit era unul mai de calitate, zonele cerebrale asociate cu placerea si recompensa se activau semnificativ mai mult decat in cazul in care considerau ca vinul era doar unul obisnuit.
In mod similar, experimentele au aratat ca persoanele apreciaza in mod subiectiv nivelul de atractivitate sexuala al unei persoane in functie de ‚eticheta’ atasata ei. Nivelul de atractivitate poate creste daca persoanei in cauza i se ataseaza eticheta de ‚celebritate’ sau alte atribute ce ii sporesc povestea personala. Este evident ca si multe dintre casniciile fericite au parte de aceeasi subiectivitate in care se considera ca partenerul/partenera arata mult mai bine decat oricine altcineva, ca urmare a experientelor invizibile atasate persoanei.
Conexiunea emotionala cu o persoana e mult mai importanta decat aspectul persoanei iar sindromul Capgras e o dovada in acest sens. Acesta este una dintre cele mai interesante afectiuni psihice, in care persoana are convingerea ca o persoana apropiata a fost inlocuita de un impostor. Desi in multe din aceste cazuri ideea deliranta poate avea consecinte nefaste, in literatura e mentionat si un caz fericit, in care o femeie ce suferea de aceasta problema sustinea ca iubitul ei ‚saracacios si inadecvat sexual’ a fost inlocuit cu o dublura ‚virila, frumoasa si cu un caracter aristocratic’.
Perceptia noastra, intelepciunea noastra, ne este adesea modificata si atunci cand suntem confruntati cu dileme personale tulburatoare..iar acest aspect pare sa existe dintotdeauna. E si motivul pentru care acest tip de subiectivitate poarta numele de ‚Paradoxul lui Solomon’ dupa celebrul rege ce era cunoscut pentru intelepciunea sa, dar care nu reusea sa faca fata la fel de bine deciziilor personale.
Revista Psychological Science publica recent rezultatele unui studiu ce a inclus mai multe evaluari ale acestui tip de partinire. Experimentele au evaluat daca exista vreo diferenta in gradul de intelepciune al persoanelor atunci cand evalueaza o situatie tulburatoare de natura personala (de exemplu o posibila inselare a partenerului/partenerei) fata de situatia in care evalueaza aceeasi situatie fara o amprenta personala (ii ofera un sfat in aceasta situatie unui prieten).
Majoritatea participantilor au fost mai intelepti atunci cand au avut de dat sfaturi altcuiva. Interesant este si faptul ca in mod contrar zicalei ce spune ca ‚ințelepciunea vine odata cu varsta’, persoanele cu varste intre 60-80 de ani nu au fost mai ințelepte in rationamentele despre propria relatie, comparativ cu cei mai tineri.
Aceste constatari subliniaza ca distantarea fata de o problema personala, este unul din factorii cheie pentru un rationament intelept. In cazul unor situatii conflictuale in cuplu sau in familie, obiectivitatea psihoterapeutului poate sa ajute la luarea unor decizii mai intelepte.