Unde te refugiezi cand te viziteaza plictiseala?
De unde izvorăşte plictiseala?
Plictiseala pare să fi explodat în contextul pandemiei. Cum de obicei apare atunci când contextul în care se află persoana nu mai oferă suficientă satisfacţie, e clar că plictiseala e favorizată de restricţii. Putem spune că plictiseala e un semnal pentru nevoia de schimbare. Dar ce schimbare? Pur şi simplu să te îndepărtezi de contextul respectiv ? Sau să cauţi o altă relaţie dacă e vorba de plictisul dintr-o relaţie de cuplu? Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări e important să începi cu a te întreba : De unde izvorăşte plictiseala mea?
Senzaţia de plictiseală poate avea mai multe surse. Uneori poate fi nevoia permanentă de noutate sau de senzaţii tari. Alteori e dificultatea de a-ţi menţine concentrată atenţia asupra unei singure sarcini, ce poate apărea în combinaţie cu prima sursă. Poate fi senzaţia de scurgere a energiei mintale, ce apare în stările depresive. Mai poate avea ca sursă senzaţia de lipsă de control asupra contextului. Aceasta apare de exemplu când nu ai alte opţiuni decât să faci ceva anume…adică eşti obligat(ă) să aştepţi un rezultat, pe cineva sau să predai un proiect ce nu te atrage.
Şi în sfârşit poate fi vorba de o plictiseală ce poate masca alte senzaţii emoţionale dureroase reprimate. Uneori poate fi vorba chiar de traume sau de învinovăţiri faţă de care e mult mai uşor să te raportezi prin intermediul plictisului.
Reflectează la un refugiu în faţa plictiselii
Atunci când apare plictiseala e cazul să începi să reflectezi la ce găseşti cu adevărat împlinitor în viaţă. Din păcate multe persoane nu ştiu asta nici după ce au petrecut destui ani în viaţa de adult. Un prim pas către această reflexie poate fi să începi să observi mai bine ce se întâmplă în jurul tău. Ai putea începe să studiezi mediul din jurul tău, interacţiunile din jurul tău la fel cum ar face asta un scriitor, un sociolog sau un jurnalist.
Cauta ce aspecte obiective caracterizează mediul şi interacţiunile din jurul tău fără a filtra doar aspectele negative. Iar când identifici elemente neplăcute încearcă să te întrebi: prin ce acţiuni aş putea să găsesc un refugiu din calea lor ? Un refugiu real sau uneori unul psihic.
Fă o listă cu activităţile utile ce le asociezi acestui refugiu. Spun utile pentru că adesea refugiile mai la indemană pot fi unele ce mai degrabă îţi sunt potrivnice. Multe dependenţe de substanţe au la bază plictiseala. Citeşte şi Plictiseala, impulsivitatea şi perfecţionismul
Învaţă să fii obiectiv(ă) când te raportezi la plictiseală
Probabil că ai avut şi tu măcar o dată senzaţia de frustrare când celelalt rând se mişcă mai repede decât cel la care te-ai aşezat tu. Dar poate nu vezi că 2 rânduri mai încolo e unul ce se mişcă mai încet decât rândul tău. Dacă te-ai fi raportat la acela ai fi fost poate mulţumit(ă).
Când e să te raportezi la plicitiseală te ajută dacă nu priveşti doar la ce nu ai, ci şi la elementele pentru care poţi fii recunoscător/ recunoscătoare. Învaţă să te gândeşti şi la contexte ce pot fi mai plictisitoare decât cel în care te afli.
Iar dacă plictiseala e una ce ţine de cuplu, e poate util să-ţi pui întrebarea: cât din această stare ţine şi de mine? Filosoful La Rochefoucauld spunea „Ne plictisim întotdeauna de cei pe care i-am plictisit”. Aşa că nu aştepta ca varietatea să vină doar de la partener/parteneră. Propune şi tu activităţi noi. Iniţiază discuţii pe teme noi. Citeste si Noutatea, un element important in lupta cu infidelitatea
Iar dacă relaţia ta e într-o rutină atât de plictisitoare încât aceste sugestii îţi par inutile pentru o schimbare în bine, dar nu eşti convins(ă) că e totul pierdut, încearcă să faci ceva nou pentru a o repara. Cum ar fi terapia de cuplu.