Recompense moderne si narcisism
Noile tendinte in privinta relatiei dintre efort si recompensa arata ca multi parinti utilizeaza recompensele/cadourile in speranta de a avea un efort corespunzator din partea copilului in loc sa se astepte din partea copilului un efort corespunzator care apoi sa fie incununat de o recompensa adecvata.
Se mai intampla ca parinti sa-si utilizeze copilul si ‚recompensele’ sale mai degraba ca un mijloc de afirmare al statutului la care au ajuns. Ultimul model de gadget ajunge azi la unii copii ca parte a normalitatii cotidiene si nu ca o adevarata recompensa. Nu e de mirare daca acesti copii ajung sa nu mai aprecieze la adevarata lor valoare beneficiile unei vieti normale si au intr-un final asteptari nerealiste. E deosebit de important ca parintii sa aiba incredere in abilitatile copilului de a face fata situatiilor insa in utilizarea recompenselor ar fi util sa astepte mai degraba ca acesta se comporte bine si abia dupa aceeea sa fie recompensat.
Intr-un fel, acest lucru este aratat si de o noua evaluare longitudinala a trasaturilor de personalitate a 565 de copii. Cercetarea sustine ca supraestimarea abilitatilor copiilor are o legatura clara cu originile narcisismului, inclinarea spre agresivitate, violenta si lipsa de empatie asociata persoanelor narcisice fiind mai degraba legata de invatarea sociala decat de o teorie de natura psihanalitica.
Cu alte cuvinte copiii nu par sa se nasca cu trasaturi ce ofera o tendinta specific narcisica, ci riscul de narcisism este mai degraba dependent de modul in care copiii sunt tratati de parinti. Acesti copii deprind de mici ca sunt indreptatiti sa fie furiosi si agresivi sau sa-si bata joc de altii daca nu primesc ceea ce doresc.
Inaintea varstei de 7 ani majoritatea copiilor sufera de narcisism si considera ca au abilitati deosebite… in muzica, sport, stiinte sau alte domeniii. In perioada dintre 7 si 11 ani, evaluata de aceasta noua cercetare, copilul incepe sa se compare cu altii si sa constientizeze diferentele existente. In aceasta perioada cheie in dezvoltarea copilului, sustinerea, ‚caldura’ din partea parintilor este esentiala pentru dezvoltarea unei stime de sine suficiente, oferindu-i sprijin in constientizarii faptului ca nu este inferior altor copii.Insa in cazul unei supraevaluari a abilitatilor copilului, acesta stima de sine sanatoasa risca sa se transforme intr-o vulnerabilitate, in narcisism.
Cercetarea a demonstrat ca supraevaluarea din partea mamelor a fost asociata la un nivel inalt semnificativ (P = 0,003) cu narcisismul dezvoltat ulterior de copil, ceva mai mult decat nivelul obtinut in cazul supraevaluarilor din partea tatilor (P = 0,021). In plus, nu a exista vreo corelare semnificativa intre supraevaluarile parentale si nivelul stimei de sine ulterioare a copilului (aceasta a fost corelata doar cu nivelul caldurii emotionale oferite de parinte).
In ultimele 3 decenii nivelul narcisismului a crescut. Persoanele ‚moderne’ se pun din ce in ce mai greu in pielea altora, nivelul de empatizare a scazut iar cresterea comunicarii prin mediile sociale ar putea avea un rol in aceasta privinta si nu doar genele ‚modernitatii’. Cei obisnuiti sa comunice mai ales prin intermediul dispozitivelor electronice pot avea uneori nevoie de sprijinul unui psihoterapeut pentru a se conecta din nou cu partenerii de discutie. Un clip lansat recent subliniaza in mod amuzant care ar putea fi un mijloc de solutionare a unor probleme familiale.
Proc Natl Acad Sci. martie 2015.