Te-am prins ticalosule
Te-am prins ticalosule / ticaloaso TPT
TPT e denumirea dată de Eric Berne unuia dintre jocurile jucate de unii adulţi, într-o manieră neconstructivă. Jocurile psihologice sunt interacţiuni caracterizate prin faptul că ambele persoane implicate rămân cu o senzaţie neplăcută. Una dintre persoane însă are un beneficiu aparent, ce o face să continue un joc ce nu o ajută, într-un mod repetitiv.
Uneori însă e posibil ca în momentul în care conştientizezi că e ineficace să repeţi un astfel de joc, să încerci să îl practici mai rar sau chiar să îl scoţi din viaţa ta. Dacă în urma acestei postari o să existe cel puţin o persoană care să conştientizeze că acest joc îi e mai degrabă nefolositor înseamnă că nu am pierdut timpul scriind despre asta.
Jocul Te-am prins ticălosule e alimentat aparent de o senzaţie de frustare sau furie ce nu poate fi depăşită oricât de mult ar încerca persoana. Persoana a fost dezamăgită de atâtea ori în interacţiunea cu cei din jur încât acum frustarea a devenit ceva aproape constant.
TPT – un joc ineficace, bazat pe neîncredere
Nu rareori în trecutul persoanei pot exista motive justificate ale prezenţei dezamăgirii: trădări, ignorări, invalidări ale trăirilor emoţionale. Însă acum elementul cheie în acest joc e de fapt neîncrederea ce a ajuns să fie independentă de prezent, de contextul prezent aici şi acum.
Tiparul jocului Te-am prins ticălosule porneşte de la opinia preconcepută că în cele din urmă persoana cu care interacţionezi ‘o să calce pe bec’. Iniţial însă persoana ce joacă TPT ignoră efectele acestei prejudecăţi şi aparent cere sprijinul cuiva pentru a o ajuta să depăşească un obstacol, adesea emoţional. Solicită sprijinul unui suflet salvator, care să fie diferit de ceilalţi de până acum.
Însă opinia preconcepută e în continuare acolo. În TPT neîncrederea revine constant. Sigur o să mă dezamăgească… aşa că o să fiu cu ochii şi urechile pe ea/pe el să-mi confirme că o să greşească.
Dezamăgirea în TPT e inevitabilă, fiind de fapt beneficiu urmărit
În cele din urmă persoana salvatoare ajunge să comită o greşeală în interacţiunea umană. Căci oameni suntem şi nu fiinţe perfecte. Când identifică acea greşeală cat de mica, persoana ce joacă TPT îşi spune: Ai văzut că te-am prins ticălosule/ticăloaso?…Acum o să pot să-mi exprim justificat furia ce o am acumulată.
Care e avantajul TPT? Avantajul constă în legitimarea furiei acumulate, prin proiecţia ce o face persoana în cadrul acestui joc. În felul acesta e evitată confruntarea cu propriile deficienţe. Dacă ceilalţi se poartă aşa cu mine, ce sens are să mă schimb în vreun fel ? Oricât de mult aş încerca, încercările mele vor fi un eşec. Ca atare mă mai amăgesc o perioadă şi nu mai încerc să schimb ceva, pentru că îmi confirm opinia preconcepută că nu poţi avea încredere în oameni.
Pe lângă acest avantaj, justificarea continuării jocului e dată şi de opinia preconcepută că cei din jurul meu, oricum stau mereu la pândă să mă prindă pe picior greşit.
Te-am prins ticalosule (TPT) evită confruntarea cu propriile deficienţe
Problema cu aceste jocuri e că ele încearcă să realizeze ceva benefic pentru sine, încearcă să schimbe ceva în bine, prin mijloace disfuncţionale. Iar o parte importantă a acestor jocuri e că persoana evită în realitate să-şi asume responsabilitatea pentru propriile deficienţe sau o face doar aparent. Adesea poate avea de a face cu intoleranţa faţă de greşeli, la care a fost expus cineva în dezvoltarea timpurie.
Uneori atunci când conştientizezi asta poţi încerca să devii mai îngăduitor/ îngăduitoare faţă de greşelile tale şi ale celor din jur. Asta te poate ajuta atât în relaţia cu tine, în relaţia de cuplu sau în cea cu persoanele din jur. Păstrând în acelaşi timp limite sănătoase legate de aspectele faţă de care nu poţi sau nu mai poţi fi îngăduitor/ îngăduitoare. Iar dacă îţi e dificil să faci asta poţi apela la sprijin. E util să o faci cu gândul că nu o să fie unul perfect 😊
Citeste si despre Gelozie si confirmari partinitoare