Ultima imbucatura ..sau despre subiectivitate
Senzatia avuta la ultima muscatura dintr-o fel de mancare poate exercita o influenta mai semnificativa asupra dorintei noastre de a consuma din nou acea mancare, decat senzatia corelata cu prima muscatura. E deja un aspect cunoscut ca modul in care se formeaza amintirile noastre este subiectiv si ca aceste amintiri ne ghideaza cu siguranta deciziile noastre din viitor.
Specialisti Universitatii Stanford si Boston Management School publica recent rezultatele unei evaluari similare legate de factorii care influenteaza pe cineva sa consume din nou un anumit aliment. Ei au rugat 134 de studenti sa aleaga unul dintre cele 3 tipuri de biscuiti din experiment, sa consume cat doresc din produsul respectiv si apoi sa evalueze starea de satisfactie resimtita. Rezultatele au aratat in primul rand ca cei ce au consumat mai multi biscuiti au resimtit o satisfactie mai redusa comparativ cu cei care s-au oprit dupa doar cativa biscuiti consumati. In plus, cei ce au avut un grad mai ridicat de satisfactie la ultimii biscuiti consumati au avut o probabilitate sporita de opta pentru primi in viitorul apropiat inca o cutie cu acei biscuiti.
Un alt studiu publicat in aceasta luna arata cat de usor suntem influentati de cuvintele magice de marketing cum ar fi ‚antioxidant’, ‚cereale integrale’, ‚fara gluten’, ‚organic’ sau altele similare. Cercetatorii Universitatii Houston au aratat cat de usor este ca doar atasand aceste cuvinte unui produs oamenii sa considere ca e mult mai sanatos decat este in realitate. Ei au utilizat pentru experiment doua variante ale aceleasi bauturi racoritoare 7UP cu extract de cirese – o doza avand mentionat cuvantul ‘antioxidant’ si o doza fara acest cuvant.
In experiment, falsul sentiment de sanatate obtinut in cazul dozei de bautura ce utiliza cuvantul ‘antioxidant’ a fost evident. Campaniile de marketing exploateaza constant aceasta subiectivitate a consumatorului si cum ciresele au si antioxidanti deocamdata nu exista posibilitatea de a stopa aceste practici ci doar de le judeca in mod obiectiv la nivel individual. Aspectele negative corelate cu consumul de bauturi carbogazoase sunt semnificativ mai multe decat faptul ca exista cateva miligrame de extract de cirese care la randul lor contin o cantitate infima de antioxidant.
Subiectivitatea deciziilor noastre se insa extinde de multe ori si asupra modului in care judecam persoanele din jur. Astfel un experiment publicat in British Journal of Psychology arata ca o persoana care actioneaza imoral sau din neglijenta si este suficient de „norocoasa” pentru a scapa de posibilele consecinte grave, este frecvent judecata semnificativ mai putin sever de cei din jur decat ‚ghinionistul’ ce a ajuns sa sufere consecinta faptelor reprobabile.
In consecinta desi ambele persoane au comis acelasi act, ‚norocul’ influenteaza in mod subiectiv evaluarea noastra. Sa presupunem ca doua persoane arunca de pe un pod peste autostrada o caramida (una rosie si una albastra), fara a sti unde va cadea in trafic. Cel ce a aruncat caramida rosie nu a produs niciun accident (soferii ocolind caramida) dar cel ce a aruncat caramida albastra a nimerit un parbriz si a produs un accident cu victime. In cazul in care ambele persoane sunt filmate si arestate pentru faptele lor, e oare nevoie sa stim care a fost culoarea caramizii pentru a-i condamna? Majoritatea subiectilor testati au raspuns ca doar persoana care a produs accidentul cu victime e cea care trebuie condamnata. Voi ce ati raspunde la aceasta intrebare? Cat de obiectivi sunteti de obicei in evaluarea diverselor aspecte din viata voastra?
Psychological Science, 2014; DOI: 10.1177/0956797614534268
British Journal of Psychology, 2014; DOI: 10.1111/bjop.12072