Gândirea magică din viaţa noastră
Gândirea magică poate rezolva problema
De obicei, superstiţiile şi credinţele la un nivel moderat nu au o influenţă negativă considerabilă asupra vieţii unei persoane. Uneori însă pot fi o sursă ce întreţine un nivel intolerabil de anxietate. Pot genera un set de acţiuni mai degrabă autodistructive. Privite dinafară, aceste acţiuni par clar a afecta calitatea vieţii unei persoane. Sunt comportamente făcute compulsiv, într-un ciclu de ritualuri ce oferă o senzaţie de uşurare pe termen scurt dar pe termen lung mai degrabă intensifică o suferinţă.
Compulsia e un tip de comportament în care persoana se simte constrânsă a acționa sub efectul unei forțe interne, ce dă o senzaţie de neliniste, de anxietate, de angoasă, de vinovăţie. Adeseori la baza ei e o responsabilitate exagerată, nefuncţională, o dorinţă de nestăvilit de a preveni apariţia unei consecinţe ce e percepută ca inevitabilă în absenţa comportamentului compulsiv.
Superstiţiile nu au un efect deosebit asupra vieţii tale dacă doar baţi în lemn sau îţi ‘scuipi în sân’ când îţi taie calea o pisică neagră sau atunci când sufli în zaruri să ai noroc. Nici dacă eşti doar mai atent la acţiunile tale când ţi se zbate ochiul stâng sau te mănâncă nasul. Însă dacă ritualurile compulsive au o influenţă negativă considerabilă asupra vieţii tale e poate util să te întrebi dacă nu e benefic să discuţi despre asta cu un specialist în sănătate mintală.
Să te speli de nenumărate ori pe mâini, chiar până la înroşirea lor, pentru a preveni îmbolnăvirea, nu e ceva ce o să te ajute cu adevărat să nu te îmbolnăveşti vreodată. Persoanele care fac asta însă au adesea în mintea lor gândirea magică ce le spune că această acţiune compulsiva e singura ce le poate face să nu se îmbolnăvească.
Ce poate face ca gândirea magică să apară?
Similar, pot exista persoane ce au percepţia că doar un anumit tip de acţiune poate împiedica ceva rău să se întâmple. De exemplu, evitând să calce pe crăpaturile din trotuar, o persoană poate avea senzaţia că va fi ferită de probleme în ziua respectivă. Sau poate exista chiar percepţia că neutilizarea expresorului preferat al soţului dimineaţa poate face ca partenerul să aibă un accident la locul de muncă.
Aceste asocieri supranaturale de tip cauză-efect, cunoscute ca gândire magică, au la origini de multe ori un factor declanşator ce susţine percepţia pe baza unor elemente reale de asociere, însă nu la nivelul cauză-efect.
De exemplu, un copil poate să ‘de-a iama’ pe ascuns la un aliment ce i-a fost restricţionat chiar în momentul în care părinţii ajung să se certe intens în camera alăturată. Părinţii ajung la o violenţa fizică, în urma căreia mama e internată. Apariţia simultană poate face copilul să perceapă ca el e responsabil de ce i s-a întâmplat mamei. Poate avea percepţia că mâncatul pe ascuns a avut o legătură directă de tip cauză-efect cu ce i s-a întâmplat mamei. Poate fi copleşit de vinovăţie: S-au certat din cauza mea. Ca urmare poate să evite compulsiv să mai mănânce acel aliment sau poate avea alte dificultăţi, cum ar fi senzaţia că îi ramâne mâncarea în gât.
După o astfel de asociere declanşatoare gândirea magică poate să cuprindă mai multe tipuri de evenimente ce se petrec ca urmare a unor comportamente sau a unor gânduri. Persoana poate asocia tot mai multe rezultate ca fiind consecinţă a ce a gândit sau făcut, fără a exista o asociere reală cauză-efect. Ca urmare a fricii de evenimente nedorite pot să apară tot mai multe ritualuri sau evitări alimentate de vinovăţie, ce e sprijinită adesea de un proces de supraresponsabilizare.
Persoana ce trebuie să prevină să se întâmple asta
Percepţia comună e că: Doar eu sunt persoana ce trebuie să prevină să se întâmple asta. Gândurile ce însoţesc această percepţie pot picta o imagine vie, intens emoţională, a consecinţei negative ce se va produce negreşit dacă acţiunea compulsivă nu e realizată. Asta duce adesea la acţiuni repetitive de verificare şi supraverificare sau la diverse forme de evitare.
Persoana poate avea de asemenea percepţia, fără dovezi obiective, că doar gândurile sau ideile ei pot să influenţeze realitatea, în bine sau în rău. Asta oferă persoanei senzaţia că se afla în controlul situaţiei şi sporeşte încrederea în sine.
Iar dacă încrederea în sine e deja foarte ridicată se poate ajunge chiar la afirmaţii de genul: Voi termina acest război în 24 de ore. În acest caz, nu doar persoana în cauza avea gândirea magică, ci şi multe alte persoane din jurul ei. Nevoia de control a acestor persoane poate alimenta gândirea magică.
La baza ei, nevoia de a controla ceea ce se întâmplă e un instinct sănătos. În momentul în care însă nu poţi distinge ce poţi controla de ce nu poţi cu adevărat controla, gândirea magică poate deveni ceva dăunător. Pe termen scurt discursurile foarte încrezătoare, la fel precum ritualurile sau evitările, pot calma teama sau alte emoţii negative asociate ei. Pe termen mediu şi lung însă pot mai degrabă accentua suferinţa.
Tu cum stai cu gândirea magică? E prezentă în viaţa ta? Sau în viaţa altor persoane din jurul tău? Ar putea ajuta o discuţie cu un psihoterapeut pe această temă?
Citeste si Gandurile automate de la baza anxietatii sau Gândirea transcendentă şi intimitatea – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat