Tu stii ce te apropie de starea de flux?
Starea de flux şi ‘psihologia fericirii’
Chiar dacă azi ştim mult mai multe despre psihicul uman decât în urmă cu câteva decenii, cunoaştem încă destul de puţin despre felul în care funcţionează psihicul nostru. Ştim însă câte ceva despre ce ne poate face să ne simţim fericiţi sau mai puţin fericiţi. Iar unul din aceste lucruri e starea de flux, descrisă de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi.
Conform celui ce a descris ‘psihologia fericirii’, ce din păcate a trecut în nefiinţă acum 2 săptămâni, o persoană poate fi fericită sau poate să se simtă mizerabil într-un mod independent de ceea ce se întâmplă în jurul ei. Cum face asta? Schimbând felul în care conştientizează, percepe, lumea din jur. Conceptul nu e nou, fiind exprimat de Epictet, Marcus Aurelius, Seneca (şi în general de adepţii stoicismului) dar şi de John Stuart Mill, de Victor Frankl, de Aaron T. Beck, Albert Ellis (şi alţi exponenţi ai psihoterapiei cognitiv comportamentale).
Atunci când se gândesc la fericire, nu puţini oameni o evaluează la un nivel cantitativ sau comparativ cu alte persoane. Dacă aş avea o maşină sau o casă mai mare, dacă aş câştiga mai mult, dacă aş avea ce are X sau Y etc. Dar fericirea nu funcţionează chiar aşa. După ce atingi un nivel de bază într-o anumită categorie de nevoi, fericirea nu mai creşte deloc proporţional cu creşterea îndeplinirii acelei nevoi.
Fericirea nu e ceva pasiv, receptiv
În urma cercetărilor despre ‘psihologia fericirii’, Csikszentmihalyi a sugerat ca cele mai bune momente din viaţa noastră nu sunt cele receptive, pasive, oricât de relaxante ar fi nevoile împlinite. Cele mai satisfăcătoare momente apar de obicei atunci când corpul sau mintea persoanei sunt folosite din plin într-un efort voluntar de a realiza ceva dificil şi valoros.
Când eşti cu adevărat implicat(a) într-un astfel de proces, nu mai ai destulă atenţie pentru a urmări şi alte probleme sau cum se simte corpul tău. Asta pentru că psihicul nostru nu poate procesa mai mult de 110 biţi de informaţie pe secundă. De exemplu, pentru a auzi şi a înţelege ce spune o persoană, procesezi aproximativ 60 de biţi pe secundă. Aşa că atunci când vorbesc 2 persoane deodată deja e uşor depăşită capacitatea de a recepţiona cu adevărat mesajele.
Când eşti cu adevărat implicat(a) într-un astfel de proces cognitiv, denumit de Csikszentmihalyi FLUX (găseşti aici un link spre cartea despre psihologia fericirii) poţi ajunge la un moment dat să nu simţi foamea sau oboseala. Reprezentarea mintală a corpului tău sau a timpului e dizolvată din zona conştiinţei prezentului.
E posibil să fi experimentat şi tu vreodată o astfel de senzaţie, în care ai fost atât de prins(ă) de ceea ce făceai încă timpul a trecut fără să realizezi? Fără să realizezi că nu te-ai gândit la mâncare sau la alte funcţii ale corpului tău. Fără să regreţi ce ai făcut ieri sau fără să te îngrijorezi de ce o să faci mâine. O stare în care eşti absorbit(ă) de momentul prezent.
Cum te apropii de starea de FLUX (FLOW)?
Starea de flux ţine de găsirea unui echilibru între cantitatea de provocare ce simţi ca o ai la un moment dat şi cantitatea de pricepere de care dispui pentru a realiza o activitate. Atunci când ceea ce faci e prea provocator pentru tine, din diverse motive, o să simţi mai degrabă o nelinişte, o anxietate. Dacă nu găseşti utilitate în ceea ce faci sau dacă ceea ce faci e prea facil, probabil te vei plictisi.
Când însă echilibrezi cele 2 elemente, provocarea şi priceperea, la un nivel peste medie, te îndrepţi către starea de flux, ce-ţi poate alimenta fericirea. Pe măsură ce vei creşte mai apoi provocarea, îţi vei creşte abilităţile. Pe măsură ce îţi creşti priceperea poţi creşte provocarea.
Cu alte cuvinte, pentru a fi fericit e important să găseşti ceea ce-ţi place să faci şi să încerci în permanenţă să devii tot mai bun(a) în a face acel lucru. În acest mod o să-ţi petreci majoritatea vieţii în starea de flux. Iar dacă îţi petreci viaţa în principal în fata device-urilor digitale, a televizorului sau pe social media e puţin probabil să atingi starea de flux sau fericirea. Relaxarea nu e ceva rău, dimpotrivă e ceva de care ai nevoie. Însă dacă nu îţi utilizezi priceperea, dacă nu există provocări semnificative în viaţa ta e puţin probabil să te apropii de starea de flux sau de fericire.
Stare de echilibru ca sursa a fericirii
Ca atare, pentru a fi mai fericit(a) încearcă să dedici mai mult timp acelor activități productive ce le faci doar pentru plăcerea oferită de activitatea în sine. Acele activităţi ce nu le faci neapărat pentru recunoaştere sau bani. Încearcă să ajustezi constant echilibrul între nivelul abilitaţilor şi provocărilor pentru aceste activităţi.
De fapt echilibrul e un alt element cheie în drumul tău spre fericire, spre împlinire. Haideţi să luăm un exemplu, cel al oamenilor orientaţi spre zonă creativă. Adesea ei nu au o problemă în a fi absorbiţi într-o stare în care uită de sine …însă cu toate acestea uneori nu sunt aproape de fericire. Asta poate pentru că nu sunt într-un echilibru cu provocările realităţii.
Persoanele creative ce sunt fericite găsesc un echilibru între fantezie, imaginație și simţul realităţii. Combină echilibrat jocul cu disciplina. Ieşirea din cadrul regulilor cu păstrarea unora într-un mod responsabil. Combină o energie debordantă cu perioade de calm, de linişte şi repaus. Pot fi mândri şi umili în acelaşi timp. Pot fi şi rebeli şi conservatori. Iar sensibilitatea lor îi expune la durere şi suferinţa dar şi la multă bucurie.
Dacă simţi nevoia unui sprijin pentru a găsi şi tu un echilibru, o cale de mijloc, care să te apropie de fericirea ce o doreşti, nu ezita să apelezi la sprijinul sesiunilor de psihoterapie. Citeste si Despre extreme si terapia dialectic comportamentala