AI şi supraîncrederea în sine
Părtinirea AI e uneori similară celei umane
Inteligenţa artificială AI pătrunde tot mai mult în viaţa noastră. Şi pe măsură ce rolul AI e tot mai important, e firesc să ne întrebăm dacă judecăţile părtinitoare şi opiniile preformate, ce sunt întâlnite des în cabinetul psihologic, se regăsesc şi în sistemele AI.
Cercetări recente arată că părtinirea AI e uneori similară celei umane. Şi poate principala judecata părtinitoare a AI e legată de supraîncrederea în rezultatele de care dispune şi în subestimarea unor excepţii.
De exemplu, AI poate denatura rezultatele medicale prin subreprezentarea anumitor grupuri de pacienţi/persoane în datele evaluate. Poate astfel generaliza anumite rezultate, fără a realiza că pe anumite segmente aceste rezultate pot să nu fie chiar valide sau pot fi chiar opuse. Cu alte cuvinte AI poate prezenta o supraîncredere în propriile abilităţi. Similar cu supraîncrederea ce poate afecta şi calitatea deciziilor umane.
E clar că ai nevoie de încredere în tine pentru a putea experimenta diverse oportunităţi şi a progresa în viaţă. Pe de altă parte, prea multă încredere în propriile abilităţi, în propriile raţionamente sau în propriile cunostiinte, poate genera predicţii prea optimiste şi o subevaluare a riscurilor.
Cele 2 feţe ale încrederii în sine
Cercetările arată că e probabil ca multe persoane să-şi supraestimeze abilităţile de conducător auto. Nu e de mirare că asta poate avea o influenţă negativă asupra accidentelor auto. Pe de altă parte subestimarea abilitaţilor tale auto te poate împiedica să profiţi de oportunităţile oferite de călătoriile cu maşină proprie.
Un chirurg poate să-şi supraestimeze abilitatea de a performa o intervenţie chirurgicală nouă, după ce a vizionat o secvenţa video a intervenţiei relalizate de un coleg. Supraîncrederea asta poate duce la diminuarea luării în considerare a potenţialelor riscuri ale intervenţiei, ce poate genera complicaţii. Pe de altă parte încrederea în sine prea scăzută poate duce la evitarea unei intervenţii ce ar putea salva vieţi
Sau o persoană poate supraestima viteza realizării unui proiect mai complex, pe baza experienţei cu un proiect similar. Supraîncrederea în sine poate face ca persoana să ignore că anumite activităţi nu pot fi comprimate sub un anumit nivel de timp. Faptul că proiectul nu ajunge să fie terminat la timp poate duce uneori la o dezamăgire şi la o pierdere a încrederii în capacitatea de a realiza astfel de proiecte.
Supraîncrederea în cuplu
În mod similar, o persoană care se îndrăgosteşte poate avea tendinţa de a avea o supraîncredere că relaţia de cuplu va funcţiona. Va ajunge poate să ignore anumite semnale de avertizare legate de comportamentul sau atitudinea partenerului de cuplu. Citeşte şi E potrivit pentru o relatie de cuplu? – sexologie terapie de cuplu Bucuresti Dr Rares Ignat (sex-psi.ro)
Dacă relaţia se va destrăma, persoana poate cădea din muntele supraîncrederii, în sine şi/sau în partener, în valea disperării. Partea pozitivă e că poate fi prezent urcuşul iluminării/realizării a ce s-a întâmplat.
Uneori aceasta pantă poate fi urcată pe cont propriu, alteori ai nevoie de sprijin pentru a o urca. Sprijinul poate veni din partea unui terapeut de cuplu, care să te ajute şi să parcurgi platoul tenacităţii durabile ce vine odată cu alte experienţe în cuplu.
Alteori, din păcate, persoana poate rămâne în valea disperării ce macină increderea în sine şi capacitatea de a profita de noi oportunităţi. A rămâne în valea disperării poate fi ceva legat tot de opiniile preformate. Şi anume de judecată părtinitoare a generalizării sau autoconfirmării că: toţi sunt la fel. Un psihoterapeut te poate sprijini să eviţi pe cât posibil astfel de opinii preformate.
Citeste si E oare o relatie pe termen lung?